Nu mai sunt un păcătos ci un sfânt, perfect în Hristos! Noua mea identitate: 2 Cor. 5:17

A ne înţelege identitatea este absolut esenţial pentru a avea succes în viaţa noastră creştină.

Nimeni nu se poate comporta constant într-un fel care nu corespunde cu felul în care se vede pe sine însuşi. Identitatea noastră în Hristos este adevărul cel mai eliberator pe care-l vom înţelege vreodată.

Se pare că majoritatea creştinilor au un complex spiritual de inferioritate. Deşi Dumnezeu are o părere înaltă despre copiii Săi, aceştia au o părere joasă despre ei înşişi. Felul în care ei îşi percep identitatea este că au fost iertaţi şi mântuiţi prin harul lui Dumnezeu, dar că sunt în continuare doar nişte păcătoşi care, cu ajutorul lui Dumnezeu, încearcă să trăiască felul de viaţă pe care El îl doreşte de la ei. În opinia lor, comportamentul este cel care le determină identitatea, dar Dumnezeu nu determină identitatea prin comportament ci prin naştere.

O persoană care se naşte în familia lui Dumnezeu primeşte o identitate nouă. Ce zi minunată a fost atunci când am înţeles că a fi păcătos este o identitate, la fel cum a fi sfânt este o identitate! Înţelesul cuvântului „păcătos” este folosit în Scriptură pentru a descrie pe cei care nu au primit darul fără plată al vieţii, oferit de Hristos şi sunt astfel în totalitate robiţi puterii păcatului (substantiv) şi a efectelor lui: practicarea păcatului (verb). Şi totuşi descrierea celui sfânt se găseşte de 63 de ori în Noul Testament, pentru a face referire la cei care au primit darul vieţii lui Hristos, o viaţă eliberată de sub robia păcatului şi care pot alege să nu păcătuiască.

Asta este – secretul a fost descoperit! În tot timpul acesta am avut o criză de identitate! Nu mai trebuie să încerc să-mi schimb comportamentul pentru a mă asemăna cu Hristos! Nu-mi mai bazez identitatea pe comportament. Nu sunt un păcătos care păcătuieşte ci dimpotrivă, sunt un sfânt care uneori alege să păcătuiască. Nu sunt un păcătos salvat prin har ci sunt un sfânt salvat prin harul lui Dumnezeu! Ce fel nou, extraordinar, de a mă vedea pe mine însumi aşa cum El spune! Dacă o criză de identitate a pus stăpânire pe viaţa ta, nu încerca s-o repari ... mai degrabă află singur ce spune Dumnezeu că eşti ... sfânt sau păcătos! Pune-te de acord cu El şi apoi lasă-L să-ţi schimbe viaţa!

Aici sunt scrise 63 de referinţe care confirmă faptul că un creştin a fost făcut perfect în Hristos chiar dacă el mai poate alege să păcătuiască. Aceasta nu minimalizează păcatul, dimpotrivă, ne face să nu ne mai concentrăm asupra lui în timp ce Dumnezeu corectează comportamentul nostru care nu a fost perfect.

Fapte 9:13, 32, 41; 26:10

Romani 1:7; 8:27; 12:13; 5:25, 26, 31; 16:2, 15

1 Corinteni 1:2; 6:1, 2; 14:33; 16:1, 15

2 Corinteni 1:1; 8:4; 9:1, 12; 13:13

Efeseni 1:1, 15, 18; 2:19; 3:8, 18; 4:12; 5:3; 6:18

Filipeni 1:1; 4:21, 22

Coloseni 1:2, 4, 12, 26; 3:12

1 Tesaloniceni 3:13; 5:27

2 Tesaloniceni 1:10

1 Timotei 5:10

Efrei 3:1; 6:10; 13:24

1 Petru 2:5, 9

Iuda 3, 14

Apocalipsa 5:8; 8:3, 4; 11:18; 13:7, 10; 14:12; 16:6; 17:6; 18:24; 19:8

Învăţătura despre har conduce la pasivitate în viaţa creştină?

Unul din lucrurile care de cele mai multe ori sunt rău înţelese cu privire la har, este că învaţă pasivitate în viaţa creştinului. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr! A umbla în har este un stil de viaţă activ, energizat nu prin carne ci prin lucrarea Duhului Sfânt şi a vieţii lui Hristos în interiorul nostru. Să ne uităm la exemplul apostolului Pavel. Pavel s-a încrezut în Hristos pentru a-şi trăi viaţa prin El (Rom. 15:18). Uită-te la descrierea stilului de viaţă a lui Pavel în Col. 1:29: ”Pentru aceasta lucrez eu şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează în mine cu putere”. Apostolul Pavel era activ. Cuvîntul „lucrez” şi „a lupta” în limba originală, vorbeşte de activitate până în punctul de a rămîne fizic epuizat. Şi chiar aşa, lucrarea nu era prin energia cărnii ci după puterea Lui (Hristos), care lucra cu putere în Pavel.

Pavel i-a spus lui Timotei: „întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus” (2Tim.2:1).

A merge prin har, înseamnă că creştinul niciodată nu mai păcătuieşte?

În nici un loc din Biblie nu se spune că, creştinul este perfect, fără păcat. Cuvintele lui Ioan în 1 Ioan 1:8 sunt foarte clare: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi”. În acelaşi timp, trebuie să înţelegem că, fiind creştini, puterea păcatului a fost ruptă în viaţa noastră pentru a nu mai păcătui. În Romani 6:12-13, Pavel zice: „Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca pe nişte instrumente ale nelegiuirii, ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi-I lui Dumnezeu mădularele voastre ca pe nişte instrumente ale neprihănirii.”

Aceasta înseamnă că suntem incapabili de a păcătui? NU! Înseamnă că avem alegerea de a păcătui sau nu, deoarece puterea păcatului a fost ruptă în vieţile noastre. Un studiu atent asupra capitolelor 6 şi 7 din Romani, relevă că deşi vechea noastră natură a murit cănd am fost mântuiţi, încă avem o luptă cu carnea. Carnea este unica modalitate prin care am învăţat să ne împlinim nevoile fără Dumnezeu. Ca şi creştini, acum trebuie să facem o alegere, putem umbla prin carne sau prin Duh (vezi Galateni 5:16-17).

"Oamenii fac ceea ce vor să facă. Nimeni nu are nevoie de o autorizaţie pentru a păcătui. Harul nu este un permis pentru a păcătui ci este puterea care înlătură dorinţa de a vrea să păcătuieşti."

Cum rămâne un creştin în Cristos?

Cuvîntul „a rămâne” semnifică „a continua, în, a locui”. Rămânerea se întâmplă când facem moment după moment, alegerea conştientă de a ne odihni în Hristos şi a lăsa ca El să-Şi exprime viaţa Lui prin viaţa noastră. Poate că expresia clasică a acestui adevăr este în Ioan 15:5 unde Isus zice: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu poartă multă roadă; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” Când Isus zice „nimic” El vrea să zică NIMIC. Ca şi creştini nu am fost chemaţi să luptăm sau să ne obosim lucrând ca să aducem roadă pentru Dumnezeu. Am fost chemaţi să rămânem sau să ne odihnim în El, permiţându-I să producă roada Sa şi fapte bune prin noi. Nu suntem producători de roadă, avem roadă în noi înşine ÎN EL!

În lumina Harului, cum trăim exact viaţa creştină?

Cheia victoriei în Viaţa Creştină se bazează pe cunoaşterea faptului că tu nu poţi trăi viaţa creştină prin propria experienţă sau abilitate! O singură persoană a trăit viaţa creştină aşa cum Dumnezeu a vrut şi aceasta a fost Domnul Isus Hristos! Vestea bună: Isus vrea să trăiască Viaţa Lui victorioasă, viaţa învingătoare prin noi. Probabil nici un verset nu spune mai bine aceasta ca Galateni 2:20: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc ... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.”. Trăim viaţa creştină dând în mod continuu viaţa noastră lui Cristos, încrezându-ne în El pentru a trăi cu însăşi viaţa Lui.

Harul duce la o atitudine de anarhie în viaţa creştină?

Răspunsul simplu la această întrebare este: Nicidecum! Creştinul care cu adevărat merge prin har nu este un om care se opune legii. În schimb, persoana care merge prin har are un mare respect pentru scopul desemnat de Dumnezeu Legii.

În Romani 7:12 Pavel spune: „Aşa că legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună”. Creştinii orientaţi asupra Harului nu sunt legaţi de lege dar, înţeleg că legea nu are loc în viaţa creştinului. Ia în considerare următoarele versete: ”Tot astfel şi voi, fraţii mei, prin trupul lui Hristos aţi murit în ce priveşte legea, ca să fiţi ai Altuia, adică ai Celui care a înviat dintre cei morţi, ca să purtăm roadă pentru Dumnezeu.” (Romani 7:4). „Pentru ca cerinţa dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care umblăm nu potrivit cărnii, ci potrivit Duhului.”(Romani 8:4). „Ştiind că legea nu este pentru cel drept, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie şi necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni...”(1 Tim 1:9).

Ce este Legalismul mai exact?

Legalismul este:

1. Accentuarea literei mai mult decât spiritul legii.
2. A crede în salvarea prin ascultarea Legii mai mult ca prin harul lui Dumnezeu prin credinţă.

Extindem definiţia legalismului ca un sistem de viaţă în care o persoană încearcă să progreseze spiritual sau să câştige acceptarea lui Dumnezeu, bazat pe ceea ce face. Legalismul este focalizat pe comportament şi prin urmare este un sistem de realizări. Legalismul este opusul harului. Harul este un sistem de viaţă în care Dumnezeu ne binecuvintează pentru că suntem în Isus Hristos şi pentru nici un alt motiv. Harul este bazat pe naşterea spirituală, prin urmare este un sistem de a primi. Luăm în considerare următoarele versete: „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii făcându-se blestem pentru noi - căci este scris : „blestemat este oricine este atârnat pe lemn”.” (Gal 3:13). „Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii s-a arătat şi ne învaţă ca, tăgăduind nelegiuirea şi poftele lumeşti, să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie” (Tit 2:11-12).

Ce înseamnă a umbla prin Har?

Acesta este termenul pe care îl folosim pentru a descrie viaţa creştină aşa cum Dumnezeu a vrut să fie. A umbla prin har accentuează a lăsa însăşi persoana lui Hristos Cel înviat să trăiască viaţa Lui prin noi. O citire atentă a Noului Testament arată clar că noi nu trăim viaţa creştină prin eforturi personale ci prin a rămâne (odihnindu-ne) în Hristos şi permiţându-I a-Şi manifesta viaţa Lui prin a noastră (Ioan 15:5; Romani 15:8; Efeseni 2:8-10; Filipeni 2:13; şi 2 Tesaloniceni 2:13). De-a lungul anilor, mulţi creştini au descris umblarea prin har cu termeni ca: Viaţa Schimbată (Hudson Taylor), Viaţa Permanentă (Andrew Murray), Viaţa Crucificată (L.E Maxwell), Viaţa la Nivelul cel mai înalt (Ruth Paxton), Viaţa Interioară (Hannah Whitall Smith), Viaţa Creştină Normală (Watchman Nee), Viaţa Creştină Victorioasă (Alan Needhan).