LEGALISMUL
Definiţie:
1. O lipire în sens literal şi strict a legii, bazat mai mult pe literă decât pe Duhul Sfânt
2. În teologie. Doctrina mântuirii si sfantire prin fapte.
Descriere:
· Accentul pus pe literă mai mult decât pe duhul legii.
· A crede în mântuirea prin ascultarea legii mai mult decât prin harul lui Dumnezeu prin credinţă.
· Accentuează datoria faţă de detaliile legale, fără a lua în considerare echilibrul dintre justiţie sau milă.
Charled Swindoll, în cartea sa „Trezirea harului” descrie:
Legalismul este o atitudine, o mentalitate care se bazează pe orgoliu. Este obsesia de a se acomoda (complace ) cu principii stabilite artificial, urmărind să se dea mare în faţa celorlaţi.
Omul nu a fost niciodată făcut pentru a împlini legea lui Dumnezeu şi nici măcar nu se aşteaptă de la el să o facă, deoarece modul lui Dumnezeu de a face o persoană dreaptă a fost totdeauna prin credinţă. Doar credinţa poate dezvolta relaţia.
1. Închişi şi legaţi într-un sistem fără ieşire- Ioan 6:36
Legalismul poate corupe intenşiile cele mai bune. Produce confuzie peintr-un sentiment de a fi prins într-un labirint fără ieşire. Scopul unei oglinzi nu este de a te splăla ci de a-ţi arăta murdăria Rom 3:20
2. Vrea să adauge la harul lui Dumnezeu. Rom 11:5,6
Orice standard într-o lege şi lipirea unei legi pentru a obţine, câştiga sau a menţine acceptarea lui Dumnezeu este o încălcare directă a harului. Tit 3:4,7
Harul lui Dumnezeu este nemeritat şi nu-l puteam câştiga.
3. Vrea să câştige intrarea în cer. Gal 2:16, 17
Cred că pentru că fac anumite lucruri împlinesc un anumit standard. Ceea ce fac majoritatea oamenilor este să se justifice pe ei înşişi , comparându-se cu alţii.
4. Vrea să câştige acceptarea lui Dumnezeu. Gal 3:3
Crede că sfinţirea vine prin fapte bune. Încearcă să câştige sau să menţină acceptarea lui Dumnezeu sau să crească spiritual prin a împlini un cod sau un standard de productivitate. Conduita în viaţă rezultă din efortul omenesc.
5. Este o povară care epuizează mental şi spiritual. Matei 11:28-30
Legalismul este o cale fără ieşire care micşorează puterea spirituală, ne fură bucuria, pasiunea pentru Dumnezeu şi duce pe mulţi oameni la depresie. Pe alţii îi îndepărtează de Dumnezeu pentru că le produce supărare,amărăciune şi confuzie.
6. O capcană a efortului propriu Rom 10:12
Nu simt că sunt un bun creştin, pentru că se pare că niciodată nu pote împlini tot. Capcana atunci este ca creşterea mea spirituală depinde în primul rând de eforturile mele de a mă menţine zilnic în disciplinele creştine mai mult decât în harul lui Dumnezeu.
7. Este o problemă în inimă.
Sunt lucruri bune pe care le facem pentru Dumnezeu. Dar când lucrurile devin cerinţe rigide pentru a obţine binecuvântarea lui Dumnezeu sau pentru a creşte spiritual, am căzut din har în legalism. Diferenţa dintre un legalist şi unul care umblă în har nu este externă ci internă, în planul motivării. ?De ce o fac? Cum poţi şti dacă acesta este cazul tău?
Cum reacţionezi când nu faci acele lucruri pe care simţi că ar trebui să le faci sau că trebuie să le afce pentru a fi un bun creştin? Legea condamnă, Te simţi condamnat? Simţi că ai eşuat?
8. Ceea ce legalismul nu poate face este să-ţi dea libertate spirituală- Gal 5:1
Dumnezeu vrea ca să ne apropiem de El pentru ca-L iubim şi pentru ca-L dorim, nu din obligaţie. Când dorinţa noastră după Dumnezeu se pierde şi se schimaba in obligaţiile si datorie, bucuria dispare.
