Ceea ce majoritatea creştinilor cunosc în viaţa creştină este: autoacceptarea şi acceptarea prin milă. Am trăit astfel mulţi ani, dar istoria are un final spectaculos. Vom vedea în continuare unul din pasajele cele mai emoţionante din Biblie. „Şi alergând, a căzut pe gâtul lui şi l-a sărutat mult”. Luca 15:20 De ce a făcut tatăl său aceasta? Ce l-a făcut pe tată să alerge către fiul său risipitor? Harul său!
Poţi descrie bucuria acestui tată când şi-a văzut fiul?
Poţi asculta bătăile rapide ale inimii lui? Îţi poţi imagina cum încearcă să-şi tragă sufletul?
Când, în cele din urmă, se întâlneşte faţă în faţă cu el, tatăl se aruncă pe gâtul acestuia şi-l sărută.
Ce mare impact are Harul şi cât de preţios este! Aici putem observa două adevăruri preţioase:
Primul: tatăl niciodată nu s-a concentrat asupra păcatului fiului său. De ce? Pentru că a vrut să arate că Harul său era mai mare decât păcatul, „pe deasupra Legea a venit ca să se înmulţească greşeala. Dar unde s-a înmulţit păcatul, harul s-a înmulţit şi mai mult. Rom. 5:20.
Următorul adevăr este: Nu s-a concentrat nici asupra gândurilor fiului risipitor, când acesta s-a gândit că nu era demn de a fi numit fiul său pentru ceea ce făcuse. De ce nu a făcut-o? Pentru că tatăl ştia că fiul său era nedemn şi înainte de a pleca. Fiul risipitor a mers dincolo de toate limitele, dar niciodată nu ar putea depăşi limita harului lui Dumnezeu. După ce s-au întors, tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget, şi încălţăminte în picioare” v. 22.
Poţi vedea harul său? Tatăl nu şi-a executat dreptatea asupra lui; de fapt l-a iertat. Tocmai aici este mila lui, dar cel mai mare impact are loc atunci când îl vedem că decide să-l premieze; acolo este harul său.
Pentru mulţi creştini această pildă nu ar trebui să existe; este o lovitură foarte dură pentru eul uman. Imaginează-ţi că fiul tău îţi fură maşina şi decide să-ţi jefuiască contul bancar pentru a cheltui banii în plăceri lumeşti. Într-o zi se întoarce acasă părându-i rău; tu îl ierţi pentru ca apoi să-i spui: Fiule am alţi 10 milioane de dolari în alt cont bancar, ia-i pentru nevoile tale!
Pentru oameni cred că aceasta ar fi ceva imposibil de făcut; dar ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu. (Luca 18:27)
Acceptarea sub harul Său necesită a fi exprimată ca o influenţă pe care majoritatea dintre creştini au nevoie s-o cunoască în aceste zile. Dumnezeu nu alterează niciodată această acceptare, nici nu va fi în dezacord sau nehotărât în cuvintele Lui.
Mulţi cred că, pentru a avea o conştientizare a păcatelor sale este necesară o reînnoire a acceptării. Dumnezeu este de neschimbat şi ochiul Său se odihneşte în lucrarea terminată a Fiului Său.
Când dumneavoastră comiteţi un păcat, aveţi libertatea de a vă gândi că Dumnezeu nu vă mai acceptă. Însă trăind cu o astfel de atitudine înseamnă să încercaţi să schimbaţi ceea ce El a determinat. El nu Se schimbă, noi da. El rămâne adevărat. El este credincios. Deut. 7:9
Fundamentul pe care îl foloseşte Dumnezeu pentru a ne accepta trebuie să fie şi al nostru. Nu există altul! El este complet satisfăcut cu Preaiubitul Său şi noi ne putem odihni în această lucrare latentă. Totul provine de la Dumnezeu către noi nu de la noi către El. Totul începe cu El şi se termină cu El. El este Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul (Apoc. 1:7).
Când Duhul Sfânt ne vorbeşte, nu o face bazându-Se pe ceea ce doreşte omul să realizeze pentru Dumnezeu, ci pe ceea ce a realizat Dumnezeu pentru om.
Mulţi creştini se luptă cu acest adevăr; pentru ca întotdeauna ei văd auto-neprihănirea ca pe o bază pentru acceptare.
Creştine, ascultă asta: Nu există nimic atrăgător la noi pentru Dumnezeu; totul s-a făcut prin lucrarea terminată a lui Hristos. Puneţi acest gând în adâncul fiinţei voastre: „Harul nu este corect”, dacă ar fi fost, nu mai era har. De fapt, nu există nici un singur motiv pentru care Dumnezeu ar trebui să ne accepte. Dacă am fost acceptaţi doar prin har este ilogic să existe vreun efort din partea creştinului pentru a câştiga acceptarea.
Dă la o parte întrebările deranjante care se infiltrează pentru a dilua ceea ce s-a stabilit în Cuvântul Său.
Dragul meu, îndrăzneşte să crezi această virtute divină! Nu este o acceptare care vine şi pleacă, ci una care rămâne.
Dorinţa mea este ca Dumnezeu să te lumineze, să-ţi descopere şi să te conducă prin intermediul Duhului Sfânt spre acest mare adevăr: Acceptarea prin Har.
