Focus on the Savior Rather Than the Sin (playlist)

The Dangerous Leanings of Bill Gothard’s Teachings

by G. Richard Fisher

Religious teachers sometimes pick up on fads and teach things that disrupt the Church. Bill Gothard’s reputation in this area is tough to match. PFO repeatedly gets requests for an evaluation of Bill Gothard and his ministry.

Gothard is the founder and director of the Institute in Basic Youth Conflicts. He is 61, a bachelor, graduate of Wheaton College and ordained in the LaGrange Bible Church in suburban Chicago. The Institute was founded in 1973 and while attendance at his seminars today pales when compared with two decades ago, his influence remains.
Gothard’s organization is an educational road show that teaches his unique view of Scripture. His seminars offer self-help, presumably from the Bible, in the form of lists and steps to solving life’s problems. He has a subjective and personal interpretive scheme and finds in God’s Word what no one else has. These trends trouble even some of his followers.
Wilfred Bockelman’s book, Gothard ... The Man and His Ministry,¹ although basically a positive, favorable treatment of Gothard’s work, did point out some serious disagreements. This now out-of-print book was not widely accepted or taken seriously because Bockelman himself is unknown. Yet the publication was measured and thoughtful. One of Bockelman’s conclusions was that we should accept the good we can find at the seminars, but also “beware of some of the dangers.”² These dangers were spelled out in his book.
In 1 Corinthians 1:12 Paul warned the Corinthians against seeing one teacher as the final possessor of all truth, as having the final word on everything. This practice was causing division and sinful pride in that local church. A well-balanced Christian draws from various godly men in their areas of insight and takes advantage of all legitimate ministries (cf. 1 Corinthians 3:21, 22).
Gothard tends to take uncompromising stands on issues where Christians often disagree. Consider these:

DIVORCE

All of Gothard’s early materials make plain that he does not believe a divorce can take place for any reason whatsoever. He avoids the exception clause of Matthew 19:9 by saying Jesus is only speaking of Jewish betrothal. However, the Greek word mnesteuo (betrothal) is never mentioned in the chapter or context, only marriage. Tim Crater exposed Gothard’s error in his article, “Bill Gothard’s View of the Exception Clause.”³ He exposed serious weaknesses and fallacies in Gothard’s hermeneutical system and shows how Gothard relies on subjective impressions.
Gothard refers to the “Spirit of Scripture” and speaks of views as “confirmed by spiritual discernment, which led Crater to question Gothard’s leaning toward mysticism and subjectivism in interpretation. Crater’s conclusion: Gothard goes beyond Scripture. Jay Adams, in his book, Marriage, Divorce and Remarriage,⁴ further demonstrates why the betrothal or Engagement Thesis” is erroneous.
Further confusion has been added by the publishing of Gothard’s Rebuilder’s Guide, in which he says, “The exception clause does refer to illegal marriages such as incest. It may also refer to immorality during the Jewish betrothal period.”⁵
The incest statement comes from notes on the following two pages of the guide from Dr. Charles Ryrie. In a full set of notes running to 17 pages (issued by the institute in 1981) Dr. Ryrie, on page 6, dismisses the betrothal view and says, “Porenia is nowhere else used in the restricted sense of unchastity during the betrothal period.” He goes on to state his view that incestuous marriages (forbidden in Lev. 18:6-18) give “the key to understanding ... the Matthean exception clause.”⁶

SUBJECTIVE GUIDANCE SYSTEM

Gothard appears to teach a system of extra-biblical guidance by “inner checks,” “inner promptings” and feelings of “inner peace.” A good example comes from the Institute’s Men’s Manual, where a fourfold test is given for decision making and guidance.⁷ It states: “A. The Test of Scriptural Commands.” This sounds good and is a good start. “B. The Test of Scriptural Illustrations.” This is more subjective and relies on the illustrations and their source. “C. The Test of Proper Counsel.” Parents and husbands are mentioned as “proper” counsel, but no space is given to the issue of unsaved parents and unsaved husbands and the counsel they might give.
Point “D” undermines and negates the rest since it gives as the final test, “The Test of God’s Spirit.” This is based upon Colossians 3:15 and explained as follows:
“A wrong decision may look right, but if we are alert to the prompting of God’s Spirit, we will not have peace in the matter. You should have inward peace after the first three tests have been passed. Let the peace of God rule (be the umpire) in your hearts” (emphasis added).
The context of Scripture quoted has to do with keeping peace in one’s relationships with others in the church. Colossians 3:12 urges kindness and longsuffering; verse 13 urges forgiveness and condemns quarreling; verse 14 urges love in our responses and relationships; verse 15 deals with one’s willingness to keep peace with others. The verse has nothing to do with guidance or decision making. The Scripture verse has been ‘wrested’ to prove a point.
So, in Gothard’s guidance system an inner feeling of peace is the ultimate test. If we do not have that subjective feeling of peace, do we then question the objective statements of Scripture? Feelings of peace should not supersede scriptural direction. Churches have had to carry out discipline in obedience to Christ (Matthew 18) while feeling stress, agony, turmoil and spiritual grief.

GLOWING REPORTS TO VALIDATE TEACHING

Every religious sect and group has its amazing stories. Apparent miracles or successes might make a teaching sound more plausible, but don’t make it true. Proper interpretation of Scripture determines truth.
Take for example Gothard’s “Cabbage Patch” flap. In 1986, he taught that the highly popular Cabbage Patch Dolls were causing strange and destructive behavior in children that could only be alleviated when the dolls were removed or destroyed.
In a letter from his organization, his followers were told by representative Ginger Jones that to enter into a written agreement to love a doll was a violation of the First Commandment. The threat as seen by Gothard was that by adopting a doll, children might not want to raise up their own godly children.⁸ Children may “love” dolls as they do other toys but this does not mean they worship them.
Testimonials were included with the above letter about the awful effects of the dolls with no allowance made for other environmental and social factors in the homes. The Cabbage Patch doll became a scapegoat.
Reports, testimonials and letters are not the ultimate test of truth. PFO has received its share of negative commentary on Gothard. Consider this from a man in Oregon:
“Twenty years ago I thought Bill Gothard was great. Over the past 10 years I have come to see him as an autocrat with no tolerance for other people’s views. He is the sole authority of scriptural interpretation.”

DIRECT CONSEQUENCES OF OUR FOREFATHERS’SINS

In one of his alumni booklets, Gothard states, “We were in Adam and a part of his sin.”⁹ The imputation of Adam’s sin to the human race is stated somewhat differently in Romans 5. That this has anything to do with the D.N.A. ladder, as Gothard goes on to state, is debatable. But Gothard’s point is the extension of our solidarity with Adam. This, he believes, indicates that we and our physical children are under some kind of direct consequence, not just the social or environmental consequences, of our forefathers’ acts of sinning. That being so, according to Gothard, we must agree with God about their sin and ask Him “to remove its consequences from us and from our children.”
To enforce this view, Gothard cites the story of a 3-year-old girl who “did not want to believe in Jesus” until the parents realized their need to confess their sins and the sins of their forefathers. His use of Jeremiah’s acknowledgment of the past and present idolatry of Israel (Jeremiah 14:20) is hardly adequate proof. His use of Exodus 20:5 demonstrates his poor exegesis. Here he fails to understand this verse in context. He makes no attempt to discuss the national consequences of Israel’s idolatry or to exegete the next verse.
Gothard emphasizes sins visited “upon the children unto the third and fourth generation” and neither emphasizes nor explains the pregnant phrase, “of them that hate me.” It is also regrettable that he does not properly consider verse 6 “But showing love to thousands who love me and keep my commandments.” His view is novel and as far as I know cannot be found in any major commentary. Here Gothard parts company with good men. A quick glance at his materials on adopted children shows an extension of this error.¹⁰ Here he teaches that the new parents of an adopted child must research the sins of the “biological parents,” confessing them and casting the consequences off the child. He says:
“Causes of Conflicts — Adopted children are affected by the sins of their natural parents, and these sins are usually very severe.”
“Steps to Resolve Conflicts — If the child is too young to understand, pray for the child. Confess your sins and acknowledge the sins of the natural parents. Ask God to rebuke Satan and free the child from any unbelief or rebellion from the lives of the parents. Pray in the name and through the blood of the Lord Jesus Christ.”
Then he goes on to say that if the adopted child is old enough, “Explain that just as physical weaknesses are passed down through parents, so are spiritual weaknesses such as pride, lust and rejection (see Exodus 20:5).” He then tips his hat to Exodus 20:6 and Ezekiel 18:20. But if these verses apply, what need is there of the “Step to Resolve the Conflict” in the first place? No such exorcistic ritual is ever hinted at anywhere in the Bible.
Whether ours by birth or by adoption, our children must be brought up under the consistent, continued, corrective, instructive discipline of the Word of God. There are no “quick fixes” for their sins and lapses. There are consequences of Adam’s sin, but grace, salvation and progressive sanctification are the scriptural antidote. Helpful information on adoption of children, certainly more practical and reliable, can be obtained from Christian agencies working in this area of ministry.
Marilyn Willet Heavilin points out the thread of fear running through the ancestral-bondage theme. After her son was killed by a drunken driver some people, like Job’s comforters of old, offered her advice:
“One well-meaning lady heard my story and suggested that we have someone pray over us to cleanse our bloodlines. Another listener suggested our family was bound by a curse of death. ... I have begun to understand that most of these comments are motivated out of fear that the same thing could happen to those that share them. If a person comes up with a reason for your trauma, they can believe if they avoid that particular pitfall, nothing similar will happen to them.”¹¹
One interesting side note to this topic is the inconsistency found in the previously mentioned Men’s Manual. In a footnote on page 55, Gothard mentions Adam Clarke. He calls the late English Methodist one of the “greatest Bible teachers of the nineteenth century” whom God rewarded by opening his “spiritual understanding to the great themes and hidden wisdom in the Bible.” It is interesting to note what Clarke says of Exodus 20:5, which is a far cry from Gothard’s view.
With such a high endorsement of a man who was totally Arminian and believed in the “second blessing” teaching (as well as loss of salvation), one wonders where Bill Gothard really stands doctrinally. But as to Exodus 20:5 Clarke says:
“Visiting the iniquity of the Fathers upon the children. This necessarily implies — if the children walk in the steps of their fathers; for no man can be condemned by Divine justice for a crime of which he was never guilty; see Ezekiel 18. Idolatry is however particularly intended, and visiting sins of this kind refers principally to national judgments. By withdrawing the Divine protection the idolatrous Israelites were delivered up into the hands of their enemies, from whom the gods in whom they trusted could not deliver them. This God did to the third and fourth generations, i.e. successively; as may be seen in every part of the Jewish history. ... These national judgments thus continue from generation to generation, appear to be what are designed by the words in the text, visiting the sins of the fathers upon the children”¹² (emphasis added).
Whatever one thinks of Clarke’s exegesis, it is clear that it does not agree with Gothard’s view. Clarke’s reference to Ezekiel 18 is crucial to this issue. Ezekiel 18:20-22 says:
“The soul that sinneth, it shall die. The son shall not bear the iniquity of the father, neither shall the father bear the iniquity of the son: The righteousness of the righteous shall be upon him, and the wickedness of the wicked shall be upon him. But if the wicked will turn from all his sins that he hath committed and keep all my statutes, and do that which is lawful and right, he shall surely live and not die. All his transgressions that he hath committed, they shall not be mentioned unto him: In his righteousness that he hath done he shall live.”
All of this was an answer to those who were saying that sons in some way personally bore the iniquity of their fathers (v. 19). Germane as well is Jeremiah 31:29-30: “In those days they shall say no more, the fathers have eaten sour grapes, and the children’s teeth are set on edge. But everyone shall die for his own iniquity: every man that eateth the sour grape, his teeth shall be set on edge.”

IMPOSING ANCIENT CULTURAL PATTERNS

The Bible records various kinds of family and cultural patterns. Abraham was a bedouin, David a shepherd and Gideon a farmer. In Scripture, one encounters polygamy (multiple marriages), endogamy (marriages within a family), planned marriages, large extended families (inclusion of all the immediate relatives in a home), as well as a strong emphasis on the patriarchal and patrilineal modes.
One hermeneutical principle is that not everything reported in the Bible is commanded. It is clear from materials that Gothard operates on the principle that certain cultural modes are more biblical and necessary than others. He cites examples in the Old Testament, but they are selective and purely subjective, given the variety of models. His method of choosing examples of cultural forms leaves one accepting Gothard’s word for what is important since the Scripture gives no principle for the acceptance or rejection of any one cultural mode.
Gothard generally re-creates a modified extended-family concept with large doses of the patriarch model. He suggests that, unless they have parental consent, adult single children should remain at home and that married couples should exercise what seems to be excessive dependence on the counsel of their parents (even if the parents are unsaved and in spite of Psalm 1).
Extended families and a patriarchal structure are not commanded by God, no matter how many instances of them are reported in the Old Testament. Jesus did not live at home and there is no record that He ever had to get Mary’s permission to leave. Jesus’ comment that the husband and wife must leave father and mother, which involves more than just physical leaving, is certainly suggestive that the neolocal and nuclear family is the New Testament model.
The relationship of adult single people to parents, as well as the continuing relationship of a married couple to parents, is quite a bit more flexible and unstructured than in Gothard’s system. At best, the exact relationship of the marriage structure of the Old Testament to the Church is debatable and should not be made a test of spirituality or orthodoxy.
Gothard’s views on singleness might have led to the scandal that almost wrecked his organization by way of his brother’s repeated and prolonged immorality with secretarial employees, which Gothard admitted in his letter to pastors, July 18, 1980:
“For many years I have put the ministry ahead of my family and staff, especially my brother. My pride and wrong priorities resulted in encouraging him to postpone marriage because of the demands of the ministry, thus disregarding his personal needs. I have also failed others, including present and former staff members who sought to warn me of my incomplete handling of past staff problems, rejecting reproofs, and personal inconsistencies.”¹³
However, he never recalled any of his materials.

DOGMATIC ASSERTIONS ON ARBITRARY MATTERS

At his Advanced Seminars in 1983, Gothard introduced sex regulations based upon Old Testament commands. Under the session titled “Six Purposes, Principles, and Keys To Fulfillment In The Marriage Relationship,” he told married couples to abstain from physical relations: 1. During the wife’s menstrual cycle; 2. Seven days after the cycles; 3. 40 days after the birth of a son; 4. 80 days after the birth of a daughter; and 5. The evening prior to worship.¹⁴
This is Scripture twisting, legalism, an imposition of Mosaic ritual and a clear breach of 1 Corinthians 7:5. It is clear from 2 Corinthians 3:7-18, that Christians are not only under the New Covenant but that the Old Covenant of Moses has been abolished. So much of Gothard’s teaching is based on an imposition of Old Testament legalism that flies in the face of Hebrews 8:7-13. His system is a subtle form and resurgence of the Ebionite error.¹⁵
Some may even find the sexual guidelines found in his 1986 volume, Research in Principles of Life Advance Seminar Textbook, intrusive and offensive. What most would feel is personal and private between a couple and their physician, Gothard spells out.
On pages 170-171, Gothard suggests that a man keep track of his wife’s menstrual cycle and use it as a reminder of the sufferings and death of Jesus, then quotes Isaiah 53:4-5. This is unnecessary as Jesus already gave us the reminder of his suffering and death by the ordinance of The Lord’s Supper (1 Corinthians 11:26).
Elaborating on the benefits of abstinence, Gothard includes the strangest testimonial about abstinence even after a woman’s cycle stopped following a hysterectomy.¹⁶
Then there are testimonials how abstinence helped couples who were barren to have children and also of healthier stronger children born because of abstinence at certain times of the month.¹⁷ Other testimonials include “How Infection and Irregular Cycles Cleared Up After Proper Abstinence.”¹⁸ A testimonial of “How A Persistent Bladder Infection Stopped When Abstinence Began” and how that abstinence decreases “The Danger Of Genetic Abnormalities.”¹⁹ The abstinence is not total, but Gothard-directed, going by the book — his book.
In 1991, popular Christian artists, including Bill and Gloria Gaither, Dave Boyer, Sandy Patti and Michael Card became Gothard’s newest scapegoat. What was destroying the youth of America was contemporary Christian music, in Gothard’s mind.
The June 1990 edition of the Bookstore Journal noted that Gothard wanted to wipe out contemporary Christian music, believing it would undermine parent’s authority and lead to a “life of sin,” namely drugs and immorality.
Gothard launched his campaign against contemporary musical artists in two published booklets: Notice of Complaint Against The Unrecognized Enemy of The Church and Contemporary Christian Music: Ten Reasons Why the Rock Beat is Evil In Any Form. He again sought to bolster his point of view through a collection of witnesses who testified to the validity of his position.
Yet another vivid illustration of Gothard’s authoritarianism is found in his Men’s Institute Curriculum, where a set of notes contains a page titled, “How to Make Your Worship Service a Source of Scriptural Power.” Under the subheading, “God’s Order” is found:
1. Enter with praise
2. Give sermon first
3. Confirm message with singing and testimonies
4. Examine self with Communion
5. Unite in righteous prayer
6. Conclude with the offering.”²⁰
There is no specific order of worship spelled out in the New Testament. Obviously all of these elements are mentioned in Scripture, but never in any particular order either by direct statement or example.
Francis Schaeffer struggled with the forms and freedoms of the local church:
“Our forefathers understood ... when they spoke of the fact that the church’s authority was administrative and declarative. It meant that in the area of doctrine and the area of conduct, the church has a right to bind other people’s conscience only where it could show that the principle was derived from an open exegesis of the Scripture.”
“We must speak where the Scripture has spoken. But let us notice that we must also respect the silences. Within every form, there is freedom. Whether one is painting a picture, or dealing with a sociological problem, or raising a child, it is the same. The formation of a school and the order in a school rests [sic] on the balance of form and freedom. I would suggest that where the Bible is silent, it indicates and reflects a freedom within the scriptural form.”
“God could have added one more chapter to the book of Acts and given us much more detail. He did not. We surely cannot say the Bible is mistaken. We must believe not only that what is said is — by God’s will and inspiration — final, but also that where there is silence we are granted freedom under the leadership of the Holy Spirit.”
Schaeffer goes on:
“Community and polity stand together. But within this double form, there are freedoms in which the Holy Spirit may lead different people at different times, different congregations thereby meeting different needs.”
He concludes:
“Many evangelicals and conservatives tend to be low-church people. That is, very often they speak out against those who have any formalized form of liturgy. But in reality the low-church evangelical has his own form of liturgy which often is absolutely unchangeable. It is inconceivable to move the service from 10:00 to 10:45 or from morning to afternoon, or to change the order of the service, or to consider having the pastor stand in a privileged position only once on Sunday, rather than twice — to preach on Sunday morning, but answer questions Sunday night. You have all sorts of possibilities. There should be different kinds of services at different places and different times. ... Let us be thankful there is a given form. Then let us be careful to make sure that we are not bound by unbiblical forms, by forms which we have become used to and which have no absolute place in the church of the Lord Jesus Christ. In regard to the polity and practice of the church, except for the clearly given biblical norms, every other detail is open to negotiation among God’s people under the leadership of the Holy Spirit.”²¹
To make dogmatic assertions on arbitrary matters of freedom is to fall into the errors Schaeffer is warning against. I am concerned that The Institute in Basic Youth Conflicts is no longer a para-church organization helping Christians with some areas of Christian living, but has in fact become a system unto itself. This system covers counseling, ministry, home, family, worship, church structure, divorce, adoption, dating, even hiring a church secretary. A whole church ministry program can be set up with a minister’s manual.²² Some of that system, Gothard suggests, should be introduced into the church as curriculum.²³ Gothard also instructs fathers to teach the Men’s Manual to the family as family curriculum.²⁴

DISCIPLESHIP OR SHEPHERDING?

Gothard’s system began to encompass more and more of his followers’ lives with his 1985, Men’s Manual (Vol. 2). One gets the feeling that Gothard’s system is much like the legal system of the Pharisees, legislating, dictating, directing and regulating just about every phase, every aspect, every move, every eventuality of life. Not much is left to the guidance of the Holy Spirit, sanctified creativity or just informed choice. Most of Gothard’s teaching in the Men’s Manual again is buttressed by the Old Testament and the legal system of Moses.
In the publication, Gothard dogmatizes on many personal and peripheral issues. On pages 78-101 he teaches that under no circumstances are we to borrow money or buy on credit. In his use of Romans 13:7, Gothard ignores the context, which has to do with paying taxes and not withholding the “love debt” we owe others. The best that can be said about the verse is that we should pay debts on time. Anything further is misinterpretation.
Then on pages 103-115, Gothard devotes considerable space teaching on how to become sales-resistant. This is ironic, considering all that the Gothard organization sells.
From the organization one can obtain guidance from cradle to grave, complete with all the basic steps and how-to’s. Gothard’s home-schooling materials, issued in 1985, are called Parent Guide, Wisdom Booklet. In the second volume of his Men’s Manual are instructions on making a will. There is even material on preparing shopping lists.²⁵ For the women, there is a discussion on page 172 of meal planning, dental care, and home safety.
In the Advanced Seminar Textbook, he provides on pages 276-281 information on how women are to select makeup and choose colors that enhance skin tone, how to choose a hair style, how to wear accessories and the place of accents on the clothing as well as how to stand (with illustrations) and why to avoid any slits in the skirt.
Gothard opposes women working outside the home.²⁶ While he cites Proverbs 31 in suggesting home business as the proper choice, a careful reading of the text would not eliminate outside work at all.
He also opposes business partnerships.²⁷ Some might consider this area within the realm of Christian liberty if one is in partnership with a Christian. What is a marriage if it is not the ultimate partnership? There can be nothing inherently wrong with a partnership since our union with Christ is designated as such. The Greek word koinonia which describes our union with Jesus and other believers means literally, communion, fellowship, partnership, having things in common. First Corinthians 15:33 advises that our “partnerships” be with the right kinds of people.
Beyond these materials is a large set of notes called Advanced Training Institute of America. In it he teaches on: self image, responsibility, conscience, rights, freedom, success, purpose, friends, engagement, finances, gratefulness and prayer. With material this extensive one can only wonder when there would be time to read the Bible.
Some of the material borders on silly. Proverbs 6:6-8 advises us to think ahead like an ant and to make proper provision for the future. The simple illustration and context are very clear. But why leave it so simple and so easy? From the biblical illustration, Gothard develops an elaborate 20-point system (with drawings and illustrations) around ants.²⁸
One could argue that these things are simply helpful hints rather than dogmatic assertions. And as such, either of the two choices would be based upon the followers’ own perceptions. Nonetheless, the publication’s title, “Principles of Life,” gives the impression that they are more than just helpful hints.
In addition, Gothard takes his teachings very seriously as do his followers. One ex-follower stated that the distinct impression imposed on them was that the successful use of the material was “the way to be godly.”
One pastor who established his congregation on “God’s Order of Worship” by way of the Gothard materials eventually left our Baptist Fellowship in protest over our lack of spirituality. So, in this writer’s experience, Gothard’s followers see the materials as a bit more than helpful hints.
Additionally, it appears that Gothard’s teachings and methods produce in some cases feelings of exclusiveness, elitism, and isolationism. Any system producing these effects should be questioned.
The late professor of comparative religions, Walter Martin, warned that isolationism is a mark of an aberrant group and produces close-mindedness, personal antagonism, intolerance and spiritual blindness.²⁹
Division is antagonistic to Paul’s prayer in Ephesians (unity of mind among Christians) and contrary to the high priestly prayer of Jesus in John 17.

AMBIGUOUS GRACE AND FAITH

Equally serious is Gothard’s misunderstanding of key doctrines. The Advanced Seminar Textbook offers “operational definitions.”³⁰ They are misleading and wrong. “The Grace of God,” which is God’s unmerited favor, is defined as: “The desire and power to reproduce ourselves spiritually.” In this redefining and recasting of grace, Gothard does not even come close. The source of grace is God, not ourselves. It is a gift from God (Ephesians 2:8-9).
Henry Thiessen defines grace as “the goodness of God manifested toward the ill-deserving.”³¹
Gothard’s confusion of law and grace is further demonstrated as he teaches: “The Christian can never keep the standards of the law by his own efforts. It is only as he is obedient to the Holy Spirit living within him that the principles of the law can be lived out in his life.”³²
No one would dispute the need for the power and motivation of the Holy Spirit for godly living. However the Holy Spirit points us to Christ and all the principles of the New Covenant. He does not drag us back to the law. Even the law was a schoolmaster to bring us to Christ. We are not lawless but have the framework, dictates, commands, of the New Covenant with all the empowerment of God’s grace. This is the point of Paul’s letter to the Galatians (see also 2 Corinthians 3).
Faith is defined by Gothard as “Visualizing what God intends to do.”³³ Faith is not visualization in any sense. Faith (Greek: pistis) is trust in God and His Word. Faith is clinging to God and His promises (Romans 10:17). It is translated as trust in most of the Old Testament passages. It is a distortion to turn a strong biblical concept into a watered-down human endeavor of visualization.

CONCLUSIONS

When Gothard speaks where the Scripture is silent and is dogmatic on questionable interpretations, he becomes a law unto himself; thinking Christians must be aware of it and critical and discerning. Gothard would do better to stay with his strong area of basic seminars and not pontificate on every issue. He also should open his organization to independent scrutiny.
Heresy doesn’t have to start with a major leap; it may begin with a leaning, a trend that moves off center just a bit. Certainly Gothard doesn’t intend to confuse and divide, but we have seen his followers make areas mentioned above a test of orthodoxy and their fellowship with others has been destroyed. Everyone needs to be scrutinized when he presumes to speak for God.
There is no perfect denomination or teacher. However, Jesus warned us to beware of the leaven of the Pharisees (Matthew 16:6). This has to do with additions and the adding of human error to truth. It has to do with creating traditions and building into the texts what is not really there. It has to do with creating elaborate systems of practice that in the end are a subtle diversion from the pure Word of God and the New Covenant.
It helps to liken a denomination or a teacher to a building. Paul does so in 1 Corinthians 3. Certainly a building can still house people if the siding is peeling and a window is cracked. The building can also be somewhat safe even if a window is broken and the roof has small leaks. Even the most conscientious teacher may have a “loose tile” or a “small crack” in his foundation, so to speak. None of us have the last word on everything.
However, if a lot of windows are out, part of the roof is off, the siding is falling off, and rodents are invading, there may be a point at which that building becomes structurally unsafe. It is still a building, yes, but it’s quality and safety should be called into question and we would probably urge the occupants to seek a safer structure.
Gothard’s “house” has so many flaws, so many questions, so many aberrational leanings, so many structural weaknesses and a foundation that is not New Testament. Its occupants may not be very safe and should move to safer quarters.
The words of Charles Bridges are filled with godly wisdom:
“The novelties of fancy, accredited by some favorite name, readily pass for the revelation of God. But here men are ready to drink any cup that is presented to them, like children, who think everything good that is sweet. Errors, never solitary, are built upon some partial, insulated, or perverted truth ... carefully ponder whom we follow. Sift the most plausible pretensions (1 Thessalonians 5:21, 1 John 4:1). Never set a great name against the Divine testimony. Admit only the one standard; like the noble Bereans, who would not believe even an Apostle’s word except it was confirmed by the written testimony (Acts 17:11).”³⁴

Endnotes:

1. Wilfred Bockelman, Gothard, the Man and His Ministry: An Evaluation (Santa Barbara, Calif., Quill Publications, 1976).
2. Ibid., pg. 83. Note: Bockelman also says on page 140: “I also feel that many of the things he says are also very close to the borderline of leading people to bondage rather than freedom.”
3. Tim Crater, “Bill Gothard’s View of the Exception Clause,” The Journal of Pastoral Practice, Vol. 4, No. 3, (Phillipsburg, N.J., Presbyterian and Reformed Publishing Co., 1980), pp. 5-12.
4. Jay Adams, Marriage, Divorce and Remarriage in the Bible, (Phillipsburg, N.J.; Presbyterian and Reformed Publishing Co., 1980), pp. 55-59.
5. Rebuilder’s Guide, (Oak Brook, Ill., Institute in Basic Youth Conflicts, 1982), pg. 58.
6. Charles Ryrie, Biblical Teaching on Divorce and Remarriage (Used by permission, Institute in Basic Youth Conflicts, 1981).
7. Men’s Manual, Vol. 1, (Oak Brook, Ill., Institute in Basic Youth Conflicts, 1979, 1981), pg. 90.
8. Copy of December 8, 1986 letter on file.
9. Bill Gothard, Supplementary Alumni Booklet, Conquering Impossible Mountains, Vol. 9 (Oak Brook, Ill., Institute in Basic Youth Conflicts, 1983), pg. 15.
10. Bill Gothard, Ten Reasons Why Adopted Children Tend to Have More Conflicts (Oak Brook, Ill., Institute in Basic Youth Conflicts, 1982), pp. 1-2. 11. Marilyn Willet Heavilin, Roses in December, (Nashville, Thomas Nelson Publishers, 1993), pg. 21.
12. Adam Clarke, Clarke’s Commentary, Vol. 1, (New York-Nashville, Abingdon Press, No Date), pp. 402-403.
13. Christianity Today, August 8, 1980, “Bill Gothard Steps Down During Institute Shakeup,” pp. 46-47.
14. Robert Sheridan, “Bill Gothard And Dispensationalism,” Graduate paper, Calvary Bible College, pp. 18-19. Copy on file. See also Bill Gothard, Research in Principles of Life Advance Seminar Textbook, (Oak Brook, Ill., Institute in Basic Youth Conflicts, 1986), pg. 172.
15. For more information on the Ebionites, see G.R. Fisher, “Here Come the Ebionites,” PFO Newsletter, Vol. 4, No. 4, pp. 2, 7.
16. Advanced Seminar Textbook, pg. 179.
17. Ibid., pg. 180.
18. Ibid., pg. 182.
19. Ibid., pg. 183.
20. Bill Gothard, Men’s Institute Curriculum, (Oak Brook, Ill., Institute in Basic Youth Conflicts, 1980), pg. 2.
21. Francis A. Schaeffer, The Church at the End of the 20th Century (Downers Grove, Ill., InterVarsity Press, 1970), pp. 74-77.
22. Bill Gothard, The Basic Church Ministry, How to Solve Perplexing Church Problems (Oak Brook, Ill., Institute in Basic Youth Conflicts, 1979).
23. See Rebuilder’s Guide, pages 221 & 222, Chapter 7, “Begin Through the Church.”
24. Basic Church Ministry, pg. 6.
25. Bill Gothard, Men’s Manual, Vol. 2, (Oak Brook, Ill., Institute in Basic Youth Conflicts, 1985), pp. 135-141.
26. Ibid., pp. 174-179.
27. Ibid., pp. 210-217.
28. Men’s Manual, Vol. 2, pp. 226-229.
29. Cited by Agnes C. Lawless with John W. Lawless, The Drift Into Deception, (Grand Rapids, Mich., Kregel Resources, 1995), pg. 125.
30. Advanced Seminar Textbook, pp. 355-358.
31. Henry Thiessen, Introductory Lectures In Systematic Theology, (Grand Rapids, Mich., Wm. B. Eerdmans Publishing Co., 1949), pg. 132).
32. Advanced Seminar Textbook, pg. 173.
33. Ibid., pg. 356.
34. Charles Bridges, A Commentary on Proverbs, (London, The Banner of Truth Trust, 1968), pg. 180.

No second best.

You may be divorced. You may be guilty of adultery. You may be an addict. You may be gay. You may be an outcast by former friends. You may be considered a heretic. Your reputation may be destroyed. You may be . . . It doesn't matter. God still loves you and holds you and wants to build your life by causing His life to permeate your whole being for His glory. Don't ever think your life has to be God's "second best." There is no second best with God because nothing He builds ever comes in second place. Look to Him in trust and watch what He does. S.M.

Semne ca s-ar putea să traiesti sub lege 1

În această săptămână am ajuns în cele din urmă să văd filmul, The Book of Eli. Dacă vă plac poveștile în  care un om singuratic trebuie să stea in piciore in fata  celor răi în timp ce încerca să distribuie Cuvântul lui Dumnezeu într-o lume post-apocaliptică, atunci acesta este un film pentru tine. Doar nu-l arata grupului tau de  de tineret! Este extrem de violent. Totusi, m-a facut sa ma gândesc la modul în care oamenii încearcă să folosească Cuvântul lui Dumnezeu pentru scopuri dăunatoare.

În film, Eli poarta ultima copie cunoscută a Bibliei. El vine într-un orașl în care Carnegie , cel mai puternic om al orasului este în căutarea unei Bibli pentru a controla oamenii. Eli nu renunța la ultima copie King James Version din lume in favoarea unui fariseu, deci conflictul incepe. In mijlocul povestirii unul dintre huliganii lui Carnegie il intreba de ce sunt presionati atat de tare doar ca sa obtina o carte. Într-o explozie de furie, Carnegie isi dezvăluie motivul său diabolic:

Nu este o carte! E o armă. O armă care tinteste drep la inimile și mințile slabe și disperate. Aceasta ne va oferi controlul asupra lor. Dacă vrem să conducem mai mult decat un oraș mic, trebuie s-o avem. Oamenii vor veni din toate colțurile, ei vor face exact ce spun eu doar dacă ceea ce spun este din carte. S-a mai întâmplat înainte și se va întâmpla din nou. Tot ce avem nevoie este acea carte. "

Există un adevăr în această afirmație. Biblia este universal cunoscută ca și ”Carte bună” și este pe drept cunoscută așa. Cuvintele Sale sunt inspirate și îți va îndrepta privirile spre Isus. Dacă vei citi toată cartea prin lentilele crucii vei găsii răscumpărare și viață. Dacă vei citi cuvântul scris ca să descoperii Cuvântul Viu, aceasta îți va aduce eliberare.

Dar dacă folosești într-un mod greșit Biblia aceasta va fii în mod absolut letal. Îngropată între minciuni legea , despre care Biblia într-un mod corect ne avertizează, slujește morții (2 Cor 3:7). Timp de mii de ani oaeni ca și Carnegie au folosit legea Bibliei pentru a controla și a-i manipula pe alții. Scopul lor este să înrobească și să domine și uneltele lor sunt frica și condamnarea.

Oamenii au trăi sub această lege impusă încă decând Adam și  Eva au mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului.  Isus a murit ca să ne elibereze din bletemul legii, totuși unii dintre noi ne mai întorcem la pomul interzis pentru încă o mușcătură. Pavel ne-a avertizat că o să devenim ”străini de Cristos”  atunci când ajungem să trăim sub lege (Gal 5:4). Ce anume face ca Harul lui dumnezeu să fie ineficient în viața noastră? Este a devenii încă o dată legați de noțiuniile religioase despre ce înseamnă să faci ceea ce este corect.

Îmi place să gândesc că dacă eu aș fi fost Adam, primul lucru pe care l-aș fi făcut ar fii fost să construiesc un zid în jurul acelui pom. Apoi aș fi pus semne de avertizare peste tot în jurul acelui zid. Mai jos este începutul unei liste de semne care va revela dacă tu trăiești sub jugul legii care te înrobește sau umblii liber în Harul Său divin. Scopul pentru care am scris această listă nu este ca să te judec ci ca să te văd că stai ferm și liber în Cristos.

1    Nu ești 100% sigur că ești 100% iertat.

Dumnezeu nu iartă în rate. Toate păcatele tale au fost iertate la cruce (Col. 2:13) când Dumnezeu Fiul a șters păcatele prin sacrificiul Său. (Evrei 9:26) Nici chiar Dumnezeu Tatăl (Evrei 8:12) sau Dumnezeu Duhul Sfânt (Evrei 10:17) nu îți mai amintesc păcatele tale. Încă nu ești convins? Atunci citește aceasta.

2.     Crezi că creștinii au o datorie sau o responsabilitate în a-L slujii pe Domnul.

Datorie sau responsabilitate sunt sinonime cu cuvntul obligație deci aceasta este o mentalitate care spune că suntem obligați, sau îndatorați, Domnului. Am auzit spunându-se: Isus a făcut atât de mult pentru tine, ce vei face tu pentru El? Așa este, Dumnezeu ne-a dat totul. Te-ai întrebat vreodată de  ce? A făcut-o ca ”să arate în veacurile viitoare nemărginitele bogății ale harului său, în bunătatea Lui față de noi, în Hristos Isus” (Efeseni 2:7). Nu este doar bogat în har ci este nemărginit de bogat.Tu faci ca Harul Său să fie ieftin când te gândești că ai o responsabilitate sau o datorie să îl plătești înapoi. Responsabilitatea Ta este ca tu să crezi că El este bun și este adevărat! Nu este obligația noastră ca să-L slujim pe Domnul ci este privilegiul nostru regal. Nu este datoria noastră, ci este plăcerea noastră cea mai mare.

3.     Tu suferi de anxietatea performanței.

Anxietatea performanței este răspunsul rațional la nesiguranța vieții sub vechiul legământ. Dar anxietatea nu are nici un loc în cel nou. Noi scoatem apî din izvoarele mântuirii cu bucurie (Is 12:3). Umblăm sub lege cu anxietate și frică dar umblăm sub har cu bucurie și mulțumire! ”Ferice de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păacte sunt acoperite. Ferice de omul căruia nu îți ține Domnul în seamă păcatele.” (Rom 4:7,8) Dumnezeu ne-a făcut să devenim fii Lui și cu un asemenea Tată nu trebuie să ne îngrijorăm de nimic (Mat. 6:32). El este Furnizorul nostru care se delectează în a dărui daruri bune acelora care îi cer (Mat 7:11). Cei care slujesc sub lege sunt nesiguri, dar fii sunt siguri.

4.     Tu te gândești: ”Dumnezeu mă va binecuvânta pe măsură ce îmi fac partea”

Esența vieții înrobită de lege este aceea mentalitate care spune ”trebuie să fac ceva pentru Dumnezeu.” Motivația ar fii să câștigi mântuirea sau alte binecuvântări. Această mentalitate este anti Cristos și este anti cruce. Contrar lucrurilor pe care le-ai putea gândi, nu suntem justificați prin ceea ce facem ci doar prin har (Rom 3:24). Harul și faptele bune nu se amestecă (Rom 11:6). (Și dacă te gândești la Iacov 2:24 citește aceasta) Harul, pacea și orice binecuvântare spirituală ne-a fost date de Dumnezeu prin Isus Hristos (Efe. 1:3). Nu suntem chemați să îl slujim pe Dumnezeu ci să facem lucrarea lui Dumnezeu. Harul este partea lui Dumnezeu, credința este partea noastră (Efes. 2:8). Credința este răspunsul pozitiv la ceea ce Dumnezeu a făcut. Credința este a spune ”Mulțumesc Isuse!” Credința este a vindeca bolnavii și a scoate demonii noștri, pentru că Isus deja a furnizat prin cruce vindecarea noastră și eliberarea noastră.

5.     Te gândești că avem nevoie de mai multe predici despre pocăință.

Pocăința salvează vieții, dar predica despre pocăință nu conduce la pocăință! O mentalitate a legii accentuează ceea ce oamenii trebuie să facă (să se pocăiască), dar harul proclamă ceea ce Dumnezeu deja a făcut (totul!). O mentalitate a legii folosește stimulente inferioare (frică, judecare) care conduce la o schimbare temporală a comportamentului, dar harul (Dumneze este bun și El te iubește!) schimbă cea mai dură inimă. Dacă vrei ca oamenii să se pocăiască ântr-un mod sincer predică bunătatea lui Dumnezeu (Rom 2:4)

6.     Tu crezi că trebuie să învingi ispitele vieții sau dacă nu Isus îți va șterge numele.

Chiar nu este vorba despre tine. Isus este cela care depășește și victoria noastră (In. 16:33). Cel care crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu deja a învins lumea pentru că Învingătorul trăiește în ei (1Ioan 5:4,5). Isus a promis învingătorilor din Sardes că El niciodată nu le-ar șterge numele. Încă de atunci creștinii orientați pe performanță s-au temut că El se va răzgândii și va face exact așa. Pentru mai mult decât biruitor citește aceasta.

7.     Tu te gândești la a-L slujii pe Hristos în principal prin a renunța la lucruri.

Creștinismul este un schimb divin, viața noastră pentru a Lui. Fără nici o îndoială ai auzit persoane care au spus că a-l urma pe Isus te va costa totul. Și așa este. Nu îl poți numii pe El Domn până nu renunți la propia Ta viață. Dar vezi ce vei primi în schimb! Dacă mântuirea nu înseamnă pentru tine decât auto-negare și sacrificiu personal atunci ai pierdut toată însemnătatea. Hristos ne oferă un shimb nedrept: viața Lui pentru a noastră. Dumnezeu ne favorizează pe noi cu acest schimb. Noi îi dăm Lui viața noastră mică și egoistă și primim totul în schimb. O mentalitate legalistă se uita la ceea ce renunțăm noi, dar o mentalitate a harului se uită la ceea ce oferă El în schimb! Oprește-te din a te mai gândii la ceea ce ai renunțat Tu (nimic din ceea ce puteai păstra) și începe a te bucura în ceea ce El ți-a dat (totul!).- Paul Ellis

My New Identity In Christ

I am A.ccepted in the beloved. Ephesians 1:6

I am B.lessed with all blessings. Ephesians 1:3

I am C.hosen in Him. Ephesians 1:4

I am D.elivered from dark powers. Colossians 1:13

I am E.levated to heavenly places. Ephesians 2:6

I am F.orgiven from all sin. Ephesians 1:7

I am G.od’s workmanship. Ephesians 2:10

I am H.ealed by His stripes. 1 Peter 2:24

I am I.nnocent before Him in love. Ephesians 1:4

I am J.ustified by faith. Romans 5:1

I am K.ept by the power of God. 1Peter 1:5

I am L.oved unconditionally. John 3:16

I am M.ore than a conqueror. Romans 8:37

I am N.ot condemned. Romans 8:1

I am O.vercoming the world. 1 John 1:5

I am P.redestined to sonship. Ephesians 1:5

I am Q.uickened together with Christ. Ephesians 2:5

I am R.edeemed from the curse of the law. Galatians 3:13

I am S.ealed with the Holy Spirit. Ephesians 1:13

I am T.o His praise. Ephesians 1:12

I am U.nto His glory. Ephesians 1:14

I am V.ictorious through Jesus. 1 Co 15:57

I am W.ashed in His blood. Revelation 1:5

I am X.crucified with Christ. Galatians 2:20

I am Y.oked with believers. 2 Co 6:14

I am Z.ealous of good works. Titus 2:14

O scrisoare deschisă tinerilor bărbați cu sânge înfierbântat

Harul atrage păcătoșii. De vreme ce eu personal sunt unul care predică harul radical, primesc o mulțime de emailuri și mesaje pe Facebook de la creștini care păcătuiesc. Foarte puțini dintre ei caută ajutor pentru a învinge păcatul; majoritatea dintre ei vor o asigurare a faptului că Dumnezeu va continua să îi iubească în ciuda comportamentului lor greșit. Mai des decât orice altceva, aceste mesaje provin din partea tinerilor care trăiesc ca și când ar fi căsătoriți când de fapt, nu sunt.

Pentru că obosesc să tot fiu un consilier de presă pentru bărbații care ar trebui să știe lucrurile mai bine, acest articol este adresat vouă tuturor care vă luptați cu păcatul, dar în mod special masculilor cu sângele înfierbântat.

Iată care sunt răspunsurile mele pentru cinci din cele mai frecvente întrebări:

1.               Mă va mai iubi Dumnezeu dacă continuu să păcătuiesc?

Da, desigur!  Știu că nu asta ai auzit până acum de la religia creată de oameni, însă trebuie să știi că dragostea lui Dumnezeu pentru tine nu este legată de comportamentul tău moral. El ne iubește pentru că El este dragoste.  ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe Singurul Lui Fiu” (Ioan 3:16). Faci și tu parte din ”lume”? Atunci Dumnezeu te iubește. ”Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” (Rom. 5:8).

Sunt multe variabile în viață, însă iubirea lui Dumnezeu este o constantă pe care te poți baza. Poți fi sigur că te iubește. O întrebare mai bună pe care să ți-o pui ar fi: ”Îi cunoști dragostea? Te bucuri de ea?” Tatăl fiului pierdut l-a iubit în mod constant, însă fiul nu a știut acest lucru și nu a beneficiat de dragostea lui atâta timp cât atenția lui era îndreptată în altă parte.

Fiecare dintre noi are nevoi. Aceste nevoi sunt desemnate să ne conducă la Isus (vezi Filipeni 4:19). Dacă nu-ți împlinești nevoile în Isus, vei face alegeri inferioare – și aici încep toate necazurile.

2. Harul lui Dumnezeu aduce cu sine ideea că pot continua să trăiesc în păcat?

Nu. Harul aduce libertate și da, acest lucru are în vedere și libertatea de a face alegeri inferioare, însă dacă îți folosești libertatea pentru a te înrobi față de păcat sau de religie, ai pierdut de tot însemnătatea harului (Gal. 5:1).

Un creștin care aleargă după păcat este asemenea unui prizonier care a fost eliberat în custodia unui rege plin de har, care își folosește apoi libertatea pentru a ofensa din nou și a face lucrurile care l-au adus la închisoare inițial. Acum, Regele nostru este cu totul plin de har. Nu te va trimite înapoi la închisoare. Dar tu te poți trimite singur acolo.

Regele regilor nu Și-a dat viața ca răscumpărare pentru tine pentru ca mai apoi tu să te întorci înapoi în Egipt. Asta ar însemna a te duce în direcția greșită. Egiptul este istorie. Avem alte locuri în care să mergem, iar harul este acela care ne va duce acolo. Du-te în Țara Promisă a dragostei Sale deoarece acolo începe adevărata viață.

3. Îmi voi pierde mântuirea dacă aleg să continuu să păcătuiesc?

Nu. Isus este mântuirea ta; Duhul Sfânt este garanția ta veșnică (2 Cor 1:22). Dacă păcătuirea ne-ar face să ne pierdem mântuirea, atunci cerul ar fi gol.

Însă întrebarea e cea care mă deranjează. Religia ne-a făcut să fim atât de obsedați de ideea de a ajunge în cer și de a evita iadul încât ne-am pus viața în așteptare. Pământul acesta nu este o sală de așteptare pentru veșnicie. Acesta este locul unde începe Adevărata Viață (vezi Ioan 17:3)! Nu-ți pune viața pe hold trăind captiv față de carne. Mântuirea nu este ceva acolo și atunci; este aici și acum. Voia lui Dumnezeu pentru tine este să experimentezi cerul pe pământ azi. Alege însă calea păcatului – ia decizii prostești, seamănă pentru carne – și vei experimenta iadul pe pământ.

Religia ne face să încapsulăm întrebările vieții în funcție de bine și rău. ”N-ar trebui să facem binele și să evităm răul?” Însă acesta este rodul pomului interzis; nu este parametrul ceresc al harului. Nu înseamnă că întrebarea este în întregime greșită, însă pur și simplu nu te va conduce undeva aproape de adevăratul Răspuns.

Nu obținem har făcând binele; nici nu pierdem har făcând răul. Dacă are loc vreo modificare a harului, aceea constă în faptul că harul strălucește mai mult atunci când păcătuim (Rom. 5:20). Scopul harului este acela de a-ți da viață acolo unde păcatul ți-a adus moarte. Harul este antidotul pentru veninul păcatului. Acum că ai fost mântuit din moarte, nu mai bea venin. Bea mai bine din fântâna vieții Lui.

4. Dacă Dumnezeu mă iubește și mântuirea îmi este asigurată, atunci de ce nu am voie să continuu să fac ceea ce fac?

Deoarece păcatul este prostesc. Este asemănător scrierii mesajelor în timp ce ești pe autostradă. Poți să o faci, dar asta nu înseamnă că și trebuie s-o faci. Lumea îți va spune ”dacă te simți bine, fă-o” și ”atâta timp cât nu faci rău nimănui, care e problema?” Însă aceste două expresii repetitive sunt defecte. Trăiește după sentimentele tale și vei termina ca rob poftelor tale. Vei ajunge o umbră a adevăratului tău eu.

Acesta este adevăratul mesaj al crucii. Atunci când căutăm să ne mântuim singuri făcând ceea ce pare a fi corect în ochii noștri, ne pierdem pe noi înșine, însă atunci când ne încredem în El, abia atunci trăim cu adevărat. Înțelege că nu te chem să faci un angajament de castitate. În afară de faptul că soluțiile care au la bază legea nu funcționează, nu aceasta este viața la care ne-a chemat Dumnezeu. A-L urma pe Hristos nu înseamnă a înfometa carnea – aceasta este călugărie și este la fel de mult o călătorie a cărnii precum orice alt  lucru tolerat. A-L urma pe Isus înseamnă a te socoti pe tine mort față de lume și pe ea moartă față de tine și a-I permite Lui să-Și trăiască viața prin tine. Crede-mă, viața Lui e mult mai distractivă decât a ta!

”Atâta timp cât nu faci rău nimănui...” Cum știi că nu faci rău nimănui? Cunoști în mod perfect viitorul? Știi tu sigur că femeia asta cu care trăiești va fi soția ta și nu soția altuia? Va fi ea mama copiilor tăi sau mama copiilor altuia? Dacă ești sigur că ea va fi soția pentru o viață, atunci ia-o de soție. Dar dacă nu ești sigur, atunci încetează să te mai joci și maturizează-te. Fii bărbat. Oamenii sunt mult prea prețioși ca să te joci cu ei.

5. Nu mă pot abține. Nu sunt sigur că mă pot opri nici dacă aș vrea s-o fac.

Aceasta nu este o întrebare; aceasta este o declarație de necredință în harul lui Dumnezeu care ne împuternicește să spunem nu păgânătății (Tit 2:12).

În mod natural poate fi adevărat că ești rob dependențelor. S-ar putea să fii băgat foarte adânc în șanț că nici nu mai vezi soarele. Dar asta nu înseamnă că ești fără ajutor și fără alte opțiuni. Fii serios – Ajutătorul tău e Însuși Dumnezeu! Nimeni nu se află în afara sferei iubirii și harului Său transformator. Am întâlnit nenumărați oameni care au fost schimbați în mod complet dintr-un tip de oameni într-alt tip de oameni prin harul Lui. În împărăția harului Său lucrurile acestea se întâmplă tot timpul.

Însă transformarea rareori are loc între cei care nu cred. Așa că încetează să te mai uiți la tine însuți ca la o victimă. Încetează să mai rostești minciuni despre viața ta – aceasta reflectă o necredință agresivă în Fiul lui Dumnezeu care locuiește în tine. Privește mai degrabă la Răscumpărătorul tău Atotputernic. Mărturisește-ți adevărata identitate în Hristos. Când te trezești dimineața și o altă zi de păcat te cheamă, uită-te în oglindă și spune: ”Sunt fiul Tatălui și El mă iubește! Sunt neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos Isus. Așa cum este El în cer, așa sunt și eu în lumea asta!”

Nu predic credința împreună cu efortul personal. Predic credința în harul Său atotputernic!

Convingerile trebuie să fie rostite și puse în practică pentru a deveni reale în experiența noastră. Lumea va încerca să-ți spună că ești produsul alegerilor tale și al comportamentului tău. Însă Dumnezeu spune că tu ești fiul Său preaiubit. Așa că alege pe cine vei asculta și fii ceea ce ești într-adevăr.

Acesta nu este locul unde vorbesc despre a învinge păcatul. Dacă ești unul care caută ajutor în această direcție, recomand, pentru bărbații mai tineri, acest articol excelent al lui Daniel Silva, iar pentru cei mai în vârstă, acest articol și această carte ale lui Bill Gillham.

Deocamdată, voi încheia cu următoarele: Orice teologie care nu-ți dă putere să învingi păcatul este mai nocivă decât a fi nefolositor de tot. Îi lasă pe oameni mai rău decât la început pentru că îi umple de vinovăție și condamnare. De aceea harul este infinit mai bun decât religia bazată pe lege. Harul nu este un set de reguli care condamnă, ci un Învingător de succes care Își trăiește viața învingătoare prin tine.

Getting Along With Other People

The newspaper report described a fifty-three-year-old man who was charged with assault after a fifteen-minute brawl at the rural Full Gospel Holiness Church. The brawl began when one person wanted to occupy the back pew, which was occupied, as usual, by a church regular. The article went on to say that the church minister's son suffered a bite to the neck that required 31 stitches.

You can’t make this stuff up. It’s a true story. Hard to believe, but true. While it is unlikely that you've ever been in a brawl inside a church building, the chances are that there is at least one other person in your life with whom you tend to have problems. How can we get along with people with whom it is often hard to live peaceably?

The Apostle Paul had a word on the matter than can help immeasurably. He wrote, "From now on, we know no one according to the flesh" (2 Corinthians 5:16). Then in the next verse he said, "If anyone is in Christ, he is a new creature."

What does this have to do with getting along with people? It has to do with the way we choose to relate to them. To know somebody after the flesh is to decide their identity based on superficial, earthly things - such as their behavior, their position, - things like that.

Paul said that he chose not to know people within that context. Instead, he points to the fact that, in Christ, we are new creatures. When we choose by faith to look past the human flaws in other people and to see Jesus in them, it becomes much easier to "be at peace with them." We can't control how others act, but we can determine how we will respond to them.

Jesus described how we are to relate to others saying, ““You have heard that it was said, ‘You shall love your neighbor and hate your enemy.’ But I say to you, Love your enemies and pray for those who persecute you, so that you may be sons of your Father who is in heaven. For he makes his sun rise on the evil and on the good, and sends rain on the just and on the unjust. For if you love those who love you, what reward do you have? Do not even the tax collectors do the same? And if you greet only your brothers, what more are you doing than others? Do not even the Gentiles do the same? You therefore must be perfect, as your heavenly Father is perfect” (Matthew 5:43-38).

The words of Jesus sounded as strange to those who heard Him speak them in His own day as they sound in modern times. How are we to love our enemies? It is by recognizing that He loves them. He blesses them just as He blesses you.
Jesus then goes on to tell us something that seems impossible at first glance. He says,

“You therefore must be perfect, as your heavenly Father is perfect.” How can any of us possibly do such a thing? The answer isn't complicated. We execute perfection in our love for others by resting in His perfect love.

We don’t muster up love from within ourselves, apart from Him. To the contrary, it is His love that we express to others, even those who we would otherwise find hard to love.

1 John 4:7 says, “Beloved, let us love one another, for love is from God, and whoever loves has been born of God and knows God.” The answer becomes clear in this verse. We don’t love those who are difficult by reaching into our own abilities. We simply become channels of God’s love. Love is from God. We are conduits through which that love flows.

When you find it hard to get along with somebody, start by praying a quick prayer for the person. Ask Jesus to express love to them through you. When we react to the bad mood of others with a negative response, we have allowed them to control us. Why let somebody else cause you to get in a bad mood? You can choose to express love to them and not allow the circumstance to rob you of your own joy.

Then, remember that he may have some kind of conflict going on inside himself. A sales clerk in a store once acted very rudely to me. My first impulse was to react the same way, but instead I paused, looked at the lady and sincerely asked, "Are you having a bad day?"

To my amazement, she began to pour out the details of her personal life that were causing trouble for her. I was so glad that I hadn't acted on my first impulse. Her demeanor instantly softened when I asked that question. It was one of those "God-moments" when He allowed me to see the importance of responding in love and not reacting impulsively.

Finally recognize the fact that the problem may be within you and not the other person. There have been times when I've found myself irritated several times by other people before it finally dawned on me: "They aren't doing anything wrong. I'm just in a bad mood today!" Maybe the quality in another person that irritates you isn't a bad quality. Maybe you're just in a bad mood yourself.

Paul determined to look beyond human characteristics and see Jesus in others. Mother Teresa was once asked about her work with the lepers, "Do you imagine that it is Jesus ministering to them when you serve them?" "No," she answered. "When I look at them, I see the face of Jesus."

There's the key - seeing Jesus in others. Look beyond the misbehavior and see Jesus in the face of those you meet. As much as it is possible, live at peace. That choice expresses the life of Christ.
By the way, if anybody ever wants to take your seat in church, especially if it is on the back row – let him

Steve Mcvey

Trust God!

Legalismul

Credeam ca-s libera-n Cristos,
Ca stiu ce vrea si ca-nplinesc
Dar intr-o noapte n-am dormit
Caci la pamant am fost trantit
De pe inalta-mi , mandra lege
Intr-un domeniu ce eu nu pot al il intelege.

Dar El lumina mi-a facut
Ca legalista sunt incat,
De-ar vrea sa-mi spuna ce sa fac
Eu sa-i raspund ca-I sunt pe plac.

Dar ma iubeste nencetat
Nu se gandeste ca: ...'sa tac'!
Imi spune bland , Eu vreau ca tu,
Sa Imi permiti sa te indrum
Chiar inaite ca sa sti
Care-i sfarsitul, zi de zi.

Eu vreau ca-n fiecare clipa
Sa ma Intrebi, dar fara frica.
Si doar asa si tu sa vezi
Ca trebuie doar sa ma crezi

Ca Eu cu dragoste te-nvat
Prin PACE doar, si nu prin BAT
Eu todeauna sunt acelasi
Si ieri , si az,i mereu, mereu
Depinde doar de tine
Cat vrei din Harul Meu!!!!

Alina Nuta

DE CE PĂCĂTUIESC CREȘTINII... DACĂ NU SUNT PĂCĂTOȘI?

“Care este cauza pentru care noi creștinii păcătuim?”

Este o întrebare extraordinară și sunt sigur că mulți o pun mai ales atunci când mă aud pe mine proclamând – Ești un sfânt, nu un păcătos!
Deci ce parte din noi păcătuiește dacă noi suntem de fapt sfinți, creștini?
Astăzi am să îți dau doar versiunea reală a faptului că suntem perfecți în Hristos, creații noi... SFINȚI... și totuși păcătuim. Ceea ce o să discutăm astăzi poate să fie deasemene studiat în profunzime datorită faptului că este fascinant!
Haideți să începem cu începutul. În primul rând, suntem oameni. Cum au fost oamenii creați? Dumnezeu a spus că ne-a creat după chipul Său (Geneza 1:26-27) Ce fel de ființă este Dumnezeu? Este trinitate – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Trei persoane în una singură – aceasta este trihotomia lui Dumnezeu.
Deci, dacă am fost creați după chipul lui Dumnezeu, care este deci trihotomia omului? Aceasta este explicația cea mai bună pe care am auzit-o vreodată: suntem duhuri, care au un suflet și care traiesc într-un trup. Acestea sunt cele trei părți din care este compus omul: Duh, Suflet și Trup.
Când Adam a mâncat din rodul pomului cunoștinței binelui și răului, Dumnezeu a spus că va muri, nu-i așa? Dar a murit Adam din punct de vedere fizic? Nu… dar Dumnezeu nu este mincinos… Adam a murit din punct de vedere spiritual în momentul în care nu L-a ascultat pe Dumnezeu. Deci, l-a început ai fost născut în linia duhului lui Adam. Din cauza aceasta erai mort în păcate încă din momentul în care te-ai născut (spiritual). Din acest motiv ai nevoie de Hristos pentru că ai nevoie de o nouă viață, un nou duh.

Suntem o creație nouă, perfectă în Hristos…

Deci, când L-ai acceptat pe Hristos, tu ai fost născut din nou din punct de vedere spiritual, ceea ce înseamnă că ai experimentat totul în Hristos, atât moartea (care a fost moartea ta față de păcat din punct de vedere spiritual) și învierea Lui (viața ta cea nouă în Hristos). Acum tu ești perfect, răscumpărat, pus de-o parte, sfințit, neprihănit, un SFÂNT – numai ești un păcătos! Punct. Sfârșitul povestirii. Ai fost justificat de viața Lui Isus care este în tine.  (I Ioan 3:1, Romani 6:11, I Corinteni 1:30)
De aceea natura ta spirituală, care se află adânc înlăuntrul tău, este cine ești tu cu adevărat. Din cauza aceasta nu te simți bine atunci când păcătuiești... de aceea te simți vinovat atunci când diavolul te acuză spunându-ți că ”nu îi ești suficient pe placul lui Dumnezeu” pentru că adevărata ta natură este o parte din Dumnezeu tu ești un copil al lui Dumnezeu care dorește să îi fie pe plac Tatălui.

Dacă toate acestea sunt adevărate, de ce încă continuăm să păcătuim?

Așa cum am spus și mai înainte, tu ai un duh nou, dar acest duh nou are un suflet care este înlăuntrul trupului tău.
Haideți să definim cuvântul suflet: Intelectul tău, emoțiile tale și voința ta sunt stocate în sufletul tău. Inteligența ta, emoțiile tale și voința ta proprie. Deci cum dezvolți această parte din tine? Încă de la naștere tu găsești modalități prin care să-ți împlinești nevoile. Nu te simți iubit – plângi pentru a căpăta atenție… ca și adult această dorință care acum a crescut pentru atenție o vei îndeplini prin jucarea rolului de victimă. Sau poate mereu ai fost lăudat pentru reușitele tale în școală, apoi în liceu și în facultate deci ai devenit o personalitate de tip A condus de laudele altora. Și noi știm că există milioane de tipuri de personalitate sau emoții care determină atât felul în care vedem lumea și evenimentele care se desfășoară în jurul nostru și care ni se întâmplă cât și răspunsul nostru la ele.

Deci, în suflet se dă bătălia.

De fiecare dată când îi ”auzi” pe Pavel sau sfinții Noului Testament vorbind despre a devenii mai sfinți, sau să lucreze la mântuirea lor, ei nu vorbesc despre a face vreo lucrare care nu a fost făcută încă. Tu Ești deja sfințit, dar este în continuare o alegere zi de zi, moment de moment să recunoști adevărata ta identitate în Cristos – în locul identității pe care ai creat-o pentru tine, care se află în mintea ta (sufletul tău) .

Romani 7:14-25

Pavel explică aceasta foarte bine acestea, descriindu-ne mai întâi lupta lui personală  în Romani 7:14-25… și apoi ne dă răspunsul la cum putem să ieșim învingători în această luptă.

Romani 7:14-16 - Pot anticipa răspunsul tău la următoarea întrebare: ”Știu că porunciile Domnului sunt spirituale, dar eu nu sunt. Nu este aceasta și experiența ta? ” DA. Sunt plin de mine însămi – de fapt, am petrecut foarte mult timp în închisoarea păcatului. Ce nu înțeleg despre mine însămi este că decid să fac un anumit lucru dar acționez în alt mod, făcând lucruri pe care le disprețuiesc în totalitate.
 “Știu că Dumnezeu spune că eu sunt spiritual, dar evident nu sunt, pentru că încă continui să păcătuiesc… vreau să fac lucruri bune, dar ceea ce fac este opusul lor. Există o  confuzie care vine din interiorul nostru atunci când încercăm să înțelegem o materie spirituală și divină cu inteligența noastră finită (adica mintea care este o parte a sufletului nostru) și acesată confuzie se agravează și mai mult de faptul că fiecare dintre noi avem o personalitate și o părere total diferită despre lume.
Deci, nu pot fii de încredere în a știi ce este cel mai bun pentru mine și să pun în practică, așa că devine foarte evident că porunciile Domnului sunt necesare.

Romani 7:17-20 - Dar am nevoie de ceva mai mult. Pentru că dacă știu legea dar totuși nu o pot ține și dacă puterea păcatului care este în mine mă face să-mi sabotez cele mai bune intenții, atunci cu siguranță am nevoie de ajutor. Realizez că nu am tot ce îmi trebuie. Pot să îmi doresc dar nu pot înfăptui; decid să nu fac rău, dar tot îl fac. Decizile mele, indiferent care sunt ele, nu au nici un rezultat în acțiunile mele. Ceva nu merge bine înlăuntrul meu și ocupă și mai mult spațiu din mine de fiecare dată.
Îmi place că Pavel încă o dată punctează faptul că, Da, lupta există... și Da, continuăm să eșuăm pentru că până la urmă suntem oameni. Dar oare este religia răspunsul pe care îl caut? Oare trebuie să avem mai multe porunci ale Domnului pentru a ne ține pe calea cea dreaptă? Nu... Pavel a spus: ”Am nevoie de altceva” Apoi el continuă în a defini lupta sufletului și apoi ne dă răspunsul – singurul lucru care ne poate ține departe de păcat...

Romani 7:21-23 - Se întâmplă atât de des încât este predictibil. În momentul în care aleg să fac ceva bun, păcatul este acela care mă împiedică cel mai des. Mă desfătez în porunciile Domnului, dar este foarte evident că nu tot ce este în mine se unește în această desfătare. Unele părți din mine sunt rebele dar pe ascuns și în momentul în care mă aștept mai puțin, ele se arată.
Aici lupta este definită atât de clar din nou. Eu, sufletul meu, eu, care cu adevărat mă desfătez în porunciile Domnului… dar este foarte evident că nu tot ce este în mine se unește în această desfătare. Încă mai am această carne, această personalitate, acest suflet care continuă să se împotrivească dorinței mele…

Romani 7:24 - Am încercat de toate dar nimic nu ajută. Nimic nu funcționează. Este oare cineva aici care ar putea să facă ceva pentru mine? Aceasta este adevărata întrebare, nu-I așa?
Așa cum a spus Steve McVey: ” Acest ciclul al motivației, al condamnării și al rededicării” mă vor conduce până la urmă la eșec și zdrobire…

Romani 7:25 - Răspunsul, ah, mulțumesc lui Dumnezeu, este că Isus Hristos poate și va face. El a venit și a acționat într-o viață plină de contradicții, o viață în care vreau să Îl slujesc pe Dumnezeu cu toată inima și mintea dar sunt tras înapoi și influențat de  păcat în a face ceva total diferit.
Și acesta este răspunsul. Nu carnea noastră, nu inteligența noastră, nu efortul nostru propriu, nu scrâșnetul dinților noștri…   ”hai, apleacă-te și fă ceva pentru Dumnezeu”… nimic din toate acestea nu funcționează. Apostolul Pavel nu a reușit și nici noi nu putem. Numai Isus poate câștiga această bătălie care se dă în suflet.
Deci, am văzut că suntem creați după imaginea lui Dumnezeu, din trei părți, duh, suflet și trup. Duhul nostru este neprihănit… sufletul nostru este personalitatea noastră, mintea, voința și emoțiile care se luptă împotriva naturii noastre neprihănite și trupul nostru este supus morții. Și am văzut și motivul pentru care păcătuim și aceasta este din cauza bătăliei care se dă între sufletul nostru (care se mai numește și ”eu” sau ”carne”) și duhul nostru, ceea ce suntem de fapt.

Acesta este răspunsul la întrebarea: ”Dacă toți creștinii sunt sfinți, de ce încă păcătuim?”

De asemenea, am văzut că răspunsul pentru a învinge păcatul și a trăi zi de zi cine ești Tu de fapt, este persona lui Isus Cristos. De fapt, Pavel continuă în Romani și ne spune cum putem să facem aceasta… prin a ignora efortul nostru propriu și a ne concentra pe Hristos. Haideți să urmărim aceasta în Romani 8:5-14:
Romani 8:5-8 - Aceia care cred că pot face toate acestea prin propriile puteri termină fiind obsedați în a-și măsura mușchii morali dar niciodată nu ajung să îi folosească în viața reală. Aceia care se încred în acțiunile lui Dumnezeu află că Duhul lui Dumnezeu este în ei – trăind și respirând Dumnezeu. A fii obsedat cu eu-l tău în aceste domenii rezultatul conduce la un drum înfundat; dar a ne pune toată atenția noastră la Dumnezeu va conduce într-o viață deschisă, spațioasă și liberă. A te concentra pe eu-l tău este opusul cu a te concentra pe Dumnezeu. Cel care este complet absobat de eu-l său, oricine ar fii el, îl ignoră pe Dumnezeu și termină în a se gândi mai mult la el decât la Dumnezeu. Această persoană ignoră cine este Dumnezeu și ce face El. Și lui Dumnezeu nu îi place să fie ignorat.
Romani 8:9-11 - Dar, dacă Dumnezeu însuși ar fii locuit în viața ta, ți-ar fii fost foarte greu să te gândești la altceva în afară de El. Cel care, bineînțeles, nu a primit această prezență invizibilă dar de necontestat al lui Dumnezeu, adică Duhul lui Hristos, nu ar știi despre ce vorbim acum.  Dar cât despre tine, acela care l-ai primit în inima ta, acela în care El Își are locuința – chiar dacă încă ești limitat de păcat – tu experimentezi, de asemenea, viața pe care o trăiești la standardul lui Dumnezeu. Este adevărat, nu-i așa, că dacă Dumnezeul adevărat și prezent care L-a înviat pe Isus dintre cei morți se mișcă în viața ta, El va face aceelași lucru pe care L-a făcut în Hristos, te va aduce la viață împreună cu El? Când Dumnezeu trăiește și respiră în tine (și o face, la fel cum a făcut-o și în Hristos), tu ești eliberat de viața cea moartă. Cu Duhul Sfânt care locuiește în tine, trupul tău va fii la fel de viu ca a lui Hristos!
Romani 8:12-14 - Deci, nu vezi că noi nu datorăm nimic acestei vieții vechi care este definită de ”fă-totul-de-unul-singur”. Nu există nimic în ea pentru noi, absolut nimic. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este o îmormântare decentă și după aceea să ne continuăm viața cea nouă. Duhul Sfânt ne cheamă. Sunt lucruri noi de făcut și locuri noi de vizitat.
Deci, vestea cea bună este: Că Isus este singura persoană care a reușit… lasă-L pe Duhul Sfânt să locuiască prin El în tine… moment de moment în fiecare zi fără nici-o alunecare.
Toți am fost născuți în păcat… și am petrecut ceva timp dezvoltând niște obiceiuri păcătoase și o personalitate, care a făcut ca nevoile cărnii mele să mă țină departe de Dumnezeu… aceasta înainte ca să primesc viața Lui Cristos. Deci, încă avem aceste tipare vechi înaintea noastră. Dar, în opinia mea umilă, Hristos a avut o legătură unică cu Dumnezeu încă de la începutul vieții Lui pe acest pământ deci, El a știut dintodeauna și instinctiv cum să trăiască prin Duhul (doar presupun toate acestea datorită povestirilor Biblice ca aceea când Isus avea 12 ani și a stat în sinagogă înaintea preoților și cărturarilor și i-a uimit prin răspunsul dat de El la toate întrebările care îi erau puse). Toate acestea nu ne dă dreptul să afirmăm că El nu a fost om 100% și că nu a suferit aceelași ispite ca și noi. În mod sigur a făcut-o, doar că El a ales mereu să trăiască prin Duhul și să nu cedeze în fața acelor ispite.

Dragostea lui Dumnezeu

Iubirea mută motivatia pentru comportamentul nostru afara din domeniul dreptului în domeniul de dorinta. Il onorăm pe Cristos în acţiunile noastre, deoarece vrem, nu pentru că trebuie.Mulţi oameni au fost abuzaţi de către o religie care le-a învăţat că trebuie să se comporte în anumite moduri, astfel că niciodată nu au fost liberi să trăiască un stil de viaţă după voia lui Dumnezeu. În schimb, ei au fost întotdeauna obligaţi să trăiască intr-un anumit fel.

Iubirea Tatălui tău pentru tine va rămâne aceeaşi, indiferent de ceea ce faci sau nu faci. Atâta timp cât ne gândim că comportamentul nostru are de a face cu modul în care El simte despre noi, nu vom fi capabili să ne odihnim în iubirea Lui. Ne vom găsi întotdeauna concentrându-ne pe ceea ce facem noi, întrebandu-ne dacă acesta este suficient de bun pentru a rămâne în favoarea Lui.

Adevărul minunat despre harul Său este că Dumnezeu nu te iubeste pentru cât de bun eşti. El te iubeşte pentru cât de bun este El. Comportamentul dvs. poate fluctua, dar dragostea lui Dumnezeu pentru tine NU!. Dragostea Lui pentru tine nu va fi nici mai mare sau mai puţin decât este în acest moment. Tatăl tău te iubeşte aşa cum iubeşte pe Fiul Său. De fapt, stai într-un cerc de dragoste între membrii Treimii şi marele trei-In-One imbratisandu-va, la fel cum Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt se îmbrăţişează reciproc într-o iubire veşnică, care va fi pentru totdeauna statornic şi de neschimbat.

Stilului nostru de viaţă trebuie să fie motivat de dragostea Lui pentru noi, dar cum creşte dragostea noastră pentru El? Răspunsul este să crestem în cunoaşterea dragostei Lui fata de noi. Pe măsură ce creşti în capacitatea ta de a primi iubirea Lui, vei descoperi ca dragostea curge în stilul tău de viaţă într-un mod fără precedent.

De prea multe x atunci când ne purtam urât, ne mărturisim şi-I cerem lui Dumnezeu să ne ajute să-L iubim mai mult, dar pe măsură ce creştem în cunoaşterea dragostei Lui pentru noi, iubindu-L pe El într-un mod mai mare va fi rezultatul natural. "Noi Il iubim pentru că El ne-a iubit primul" (1 Ioan 4:19). Când vom şti cât de mult suntem iubiţi cu adevărat, indiferent dacă comportamentul nostru este bun sau rău, motivatiile noastre se schimba, astfel ca devenim motivati pe plan intern, si nu extern.

Deci, atunci când vă sare propriul comportament (cand va joaca feste :D), nu va uitati în sus la imaginea unui judecător al Universului, care este gata să vă trimită la închisoare. Uită-te în faţa iubirii pure şi te vei găsi dorind sa te comporti bine pe baza atitudinii Lui iubitoare şi acţiuni faţă de tine.

by Neacsa Marius