Friday, May 25, 2012
Wednesday, May 2, 2012
Legalismul
Credeam ca-s libera-n Cristos,
Ca stiu ce vrea si ca-nplinesc
Dar intr-o noapte n-am dormit
Caci la pamant am fost trantit
De pe inalta-mi , mandra lege
Intr-un domeniu ce eu nu pot al il intelege.
Dar El lumina mi-a facut
Ca legalista sunt incat,
De-ar vrea sa-mi spuna ce sa fac
Eu sa-i raspund ca-I sunt pe plac.
Dar ma iubeste nencetat
Nu se gandeste ca: ...'sa tac'!
Imi spune bland , Eu vreau ca tu,
Sa Imi permiti sa te indrum
Chiar inaite ca sa sti
Care-i sfarsitul, zi de zi.
Eu vreau ca-n fiecare clipa
Sa ma Intrebi, dar fara frica.
Si doar asa si tu sa vezi
Ca trebuie doar sa ma crezi
Ca Eu cu dragoste te-nvat
Prin PACE doar, si nu prin BAT
Eu todeauna sunt acelasi
Si ieri , si az,i mereu, mereu
Depinde doar de tine
Cat vrei din Harul Meu!!!!
Alina Nuta
Tuesday, May 1, 2012
DE CE PĂCĂTUIESC CREȘTINII... DACĂ NU SUNT PĂCĂTOȘI?
“Care este cauza pentru care noi creștinii păcătuim?”
Este o întrebare extraordinară și sunt sigur că mulți o pun mai ales atunci când mă aud pe mine proclamând – Ești un sfânt, nu un păcătos!
Deci ce parte din noi păcătuiește dacă noi suntem de fapt sfinți, creștini?
Astăzi am să îți dau doar versiunea reală a faptului că suntem perfecți în Hristos, creații noi... SFINȚI... și totuși păcătuim. Ceea ce o să discutăm astăzi poate să fie deasemene studiat în profunzime datorită faptului că este fascinant!
Haideți să începem cu începutul. În primul rând, suntem oameni. Cum au fost oamenii creați? Dumnezeu a spus că ne-a creat după chipul Său (Geneza 1:26-27) Ce fel de ființă este Dumnezeu? Este trinitate – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Trei persoane în una singură – aceasta este trihotomia lui Dumnezeu.
Deci, dacă am fost creați după chipul lui Dumnezeu, care este deci trihotomia omului? Aceasta este explicația cea mai bună pe care am auzit-o vreodată: suntem duhuri, care au un suflet și care traiesc într-un trup. Acestea sunt cele trei părți din care este compus omul: Duh, Suflet și Trup.
Când Adam a mâncat din rodul pomului cunoștinței binelui și răului, Dumnezeu a spus că va muri, nu-i așa? Dar a murit Adam din punct de vedere fizic? Nu… dar Dumnezeu nu este mincinos… Adam a murit din punct de vedere spiritual în momentul în care nu L-a ascultat pe Dumnezeu. Deci, l-a început ai fost născut în linia duhului lui Adam. Din cauza aceasta erai mort în păcate încă din momentul în care te-ai născut (spiritual). Din acest motiv ai nevoie de Hristos pentru că ai nevoie de o nouă viață, un nou duh.
Suntem o creație nouă, perfectă în Hristos…
Deci, când L-ai acceptat pe Hristos, tu ai fost născut din nou din punct de vedere spiritual, ceea ce înseamnă că ai experimentat totul în Hristos, atât moartea (care a fost moartea ta față de păcat din punct de vedere spiritual) și învierea Lui (viața ta cea nouă în Hristos). Acum tu ești perfect, răscumpărat, pus de-o parte, sfințit, neprihănit, un SFÂNT – numai ești un păcătos! Punct. Sfârșitul povestirii. Ai fost justificat de viața Lui Isus care este în tine. (I Ioan 3:1, Romani 6:11, I Corinteni 1:30)
De aceea natura ta spirituală, care se află adânc înlăuntrul tău, este cine ești tu cu adevărat. Din cauza aceasta nu te simți bine atunci când păcătuiești... de aceea te simți vinovat atunci când diavolul te acuză spunându-ți că ”nu îi ești suficient pe placul lui Dumnezeu” pentru că adevărata ta natură este o parte din Dumnezeu tu ești un copil al lui Dumnezeu care dorește să îi fie pe plac Tatălui.
Dacă toate acestea sunt adevărate, de ce încă continuăm să păcătuim?
Așa cum am spus și mai înainte, tu ai un duh nou, dar acest duh nou are un suflet care este înlăuntrul trupului tău.
Haideți să definim cuvântul suflet: Intelectul tău, emoțiile tale și voința ta sunt stocate în sufletul tău. Inteligența ta, emoțiile tale și voința ta proprie. Deci cum dezvolți această parte din tine? Încă de la naștere tu găsești modalități prin care să-ți împlinești nevoile. Nu te simți iubit – plângi pentru a căpăta atenție… ca și adult această dorință care acum a crescut pentru atenție o vei îndeplini prin jucarea rolului de victimă. Sau poate mereu ai fost lăudat pentru reușitele tale în școală, apoi în liceu și în facultate deci ai devenit o personalitate de tip A condus de laudele altora. Și noi știm că există milioane de tipuri de personalitate sau emoții care determină atât felul în care vedem lumea și evenimentele care se desfășoară în jurul nostru și care ni se întâmplă cât și răspunsul nostru la ele.
Deci, în suflet se dă bătălia.
De fiecare dată când îi ”auzi” pe Pavel sau sfinții Noului Testament vorbind despre a devenii mai sfinți, sau să lucreze la mântuirea lor, ei nu vorbesc despre a face vreo lucrare care nu a fost făcută încă. Tu Ești deja sfințit, dar este în continuare o alegere zi de zi, moment de moment să recunoști adevărata ta identitate în Cristos – în locul identității pe care ai creat-o pentru tine, care se află în mintea ta (sufletul tău) .
Romani 7:14-25
Pavel explică aceasta foarte bine acestea, descriindu-ne mai întâi lupta lui personală în Romani 7:14-25… și apoi ne dă răspunsul la cum putem să ieșim învingători în această luptă.
Romani 7:14-16 - Pot anticipa răspunsul tău la următoarea întrebare: ”Știu că porunciile Domnului sunt spirituale, dar eu nu sunt. Nu este aceasta și experiența ta? ” DA. Sunt plin de mine însămi – de fapt, am petrecut foarte mult timp în închisoarea păcatului. Ce nu înțeleg despre mine însămi este că decid să fac un anumit lucru dar acționez în alt mod, făcând lucruri pe care le disprețuiesc în totalitate.
“Știu că Dumnezeu spune că eu sunt spiritual, dar evident nu sunt, pentru că încă continui să păcătuiesc… vreau să fac lucruri bune, dar ceea ce fac este opusul lor. Există o confuzie care vine din interiorul nostru atunci când încercăm să înțelegem o materie spirituală și divină cu inteligența noastră finită (adica mintea care este o parte a sufletului nostru) și acesată confuzie se agravează și mai mult de faptul că fiecare dintre noi avem o personalitate și o părere total diferită despre lume.
Deci, nu pot fii de încredere în a știi ce este cel mai bun pentru mine și să pun în practică, așa că devine foarte evident că porunciile Domnului sunt necesare.
Romani 7:17-20 - Dar am nevoie de ceva mai mult. Pentru că dacă știu legea dar totuși nu o pot ține și dacă puterea păcatului care este în mine mă face să-mi sabotez cele mai bune intenții, atunci cu siguranță am nevoie de ajutor. Realizez că nu am tot ce îmi trebuie. Pot să îmi doresc dar nu pot înfăptui; decid să nu fac rău, dar tot îl fac. Decizile mele, indiferent care sunt ele, nu au nici un rezultat în acțiunile mele. Ceva nu merge bine înlăuntrul meu și ocupă și mai mult spațiu din mine de fiecare dată.
Îmi place că Pavel încă o dată punctează faptul că, Da, lupta există... și Da, continuăm să eșuăm pentru că până la urmă suntem oameni. Dar oare este religia răspunsul pe care îl caut? Oare trebuie să avem mai multe porunci ale Domnului pentru a ne ține pe calea cea dreaptă? Nu... Pavel a spus: ”Am nevoie de altceva” Apoi el continuă în a defini lupta sufletului și apoi ne dă răspunsul – singurul lucru care ne poate ține departe de păcat...
Romani 7:21-23 - Se întâmplă atât de des încât este predictibil. În momentul în care aleg să fac ceva bun, păcatul este acela care mă împiedică cel mai des. Mă desfătez în porunciile Domnului, dar este foarte evident că nu tot ce este în mine se unește în această desfătare. Unele părți din mine sunt rebele dar pe ascuns și în momentul în care mă aștept mai puțin, ele se arată.
Aici lupta este definită atât de clar din nou. Eu, sufletul meu, eu, care cu adevărat mă desfătez în porunciile Domnului… dar este foarte evident că nu tot ce este în mine se unește în această desfătare. Încă mai am această carne, această personalitate, acest suflet care continuă să se împotrivească dorinței mele…
Romani 7:24 - Am încercat de toate dar nimic nu ajută. Nimic nu funcționează. Este oare cineva aici care ar putea să facă ceva pentru mine? Aceasta este adevărata întrebare, nu-I așa?
Așa cum a spus Steve McVey: ” Acest ciclul al motivației, al condamnării și al rededicării” mă vor conduce până la urmă la eșec și zdrobire…
Romani 7:25 - Răspunsul, ah, mulțumesc lui Dumnezeu, este că Isus Hristos poate și va face. El a venit și a acționat într-o viață plină de contradicții, o viață în care vreau să Îl slujesc pe Dumnezeu cu toată inima și mintea dar sunt tras înapoi și influențat de păcat în a face ceva total diferit.
Și acesta este răspunsul. Nu carnea noastră, nu inteligența noastră, nu efortul nostru propriu, nu scrâșnetul dinților noștri… ”hai, apleacă-te și fă ceva pentru Dumnezeu”… nimic din toate acestea nu funcționează. Apostolul Pavel nu a reușit și nici noi nu putem. Numai Isus poate câștiga această bătălie care se dă în suflet.
Deci, am văzut că suntem creați după imaginea lui Dumnezeu, din trei părți, duh, suflet și trup. Duhul nostru este neprihănit… sufletul nostru este personalitatea noastră, mintea, voința și emoțiile care se luptă împotriva naturii noastre neprihănite și trupul nostru este supus morții. Și am văzut și motivul pentru care păcătuim și aceasta este din cauza bătăliei care se dă între sufletul nostru (care se mai numește și ”eu” sau ”carne”) și duhul nostru, ceea ce suntem de fapt.
Acesta este răspunsul la întrebarea: ”Dacă toți creștinii sunt sfinți, de ce încă păcătuim?”
De asemenea, am văzut că răspunsul pentru a învinge păcatul și a trăi zi de zi cine ești Tu de fapt, este persona lui Isus Cristos. De fapt, Pavel continuă în Romani și ne spune cum putem să facem aceasta… prin a ignora efortul nostru propriu și a ne concentra pe Hristos. Haideți să urmărim aceasta în Romani 8:5-14:
Romani 8:5-8 - Aceia care cred că pot face toate acestea prin propriile puteri termină fiind obsedați în a-și măsura mușchii morali dar niciodată nu ajung să îi folosească în viața reală. Aceia care se încred în acțiunile lui Dumnezeu află că Duhul lui Dumnezeu este în ei – trăind și respirând Dumnezeu. A fii obsedat cu eu-l tău în aceste domenii rezultatul conduce la un drum înfundat; dar a ne pune toată atenția noastră la Dumnezeu va conduce într-o viață deschisă, spațioasă și liberă. A te concentra pe eu-l tău este opusul cu a te concentra pe Dumnezeu. Cel care este complet absobat de eu-l său, oricine ar fii el, îl ignoră pe Dumnezeu și termină în a se gândi mai mult la el decât la Dumnezeu. Această persoană ignoră cine este Dumnezeu și ce face El. Și lui Dumnezeu nu îi place să fie ignorat.
Romani 8:9-11 - Dar, dacă Dumnezeu însuși ar fii locuit în viața ta, ți-ar fii fost foarte greu să te gândești la altceva în afară de El. Cel care, bineînțeles, nu a primit această prezență invizibilă dar de necontestat al lui Dumnezeu, adică Duhul lui Hristos, nu ar știi despre ce vorbim acum. Dar cât despre tine, acela care l-ai primit în inima ta, acela în care El Își are locuința – chiar dacă încă ești limitat de păcat – tu experimentezi, de asemenea, viața pe care o trăiești la standardul lui Dumnezeu. Este adevărat, nu-i așa, că dacă Dumnezeul adevărat și prezent care L-a înviat pe Isus dintre cei morți se mișcă în viața ta, El va face aceelași lucru pe care L-a făcut în Hristos, te va aduce la viață împreună cu El? Când Dumnezeu trăiește și respiră în tine (și o face, la fel cum a făcut-o și în Hristos), tu ești eliberat de viața cea moartă. Cu Duhul Sfânt care locuiește în tine, trupul tău va fii la fel de viu ca a lui Hristos!
Romani 8:12-14 - Deci, nu vezi că noi nu datorăm nimic acestei vieții vechi care este definită de ”fă-totul-de-unul-singur”. Nu există nimic în ea pentru noi, absolut nimic. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este o îmormântare decentă și după aceea să ne continuăm viața cea nouă. Duhul Sfânt ne cheamă. Sunt lucruri noi de făcut și locuri noi de vizitat.
Deci, vestea cea bună este: Că Isus este singura persoană care a reușit… lasă-L pe Duhul Sfânt să locuiască prin El în tine… moment de moment în fiecare zi fără nici-o alunecare.
Toți am fost născuți în păcat… și am petrecut ceva timp dezvoltând niște obiceiuri păcătoase și o personalitate, care a făcut ca nevoile cărnii mele să mă țină departe de Dumnezeu… aceasta înainte ca să primesc viața Lui Cristos. Deci, încă avem aceste tipare vechi înaintea noastră. Dar, în opinia mea umilă, Hristos a avut o legătură unică cu Dumnezeu încă de la începutul vieții Lui pe acest pământ deci, El a știut dintodeauna și instinctiv cum să trăiască prin Duhul (doar presupun toate acestea datorită povestirilor Biblice ca aceea când Isus avea 12 ani și a stat în sinagogă înaintea preoților și cărturarilor și i-a uimit prin răspunsul dat de El la toate întrebările care îi erau puse). Toate acestea nu ne dă dreptul să afirmăm că El nu a fost om 100% și că nu a suferit aceelași ispite ca și noi. În mod sigur a făcut-o, doar că El a ales mereu să trăiască prin Duhul și să nu cedeze în fața acelor ispite.
Este o întrebare extraordinară și sunt sigur că mulți o pun mai ales atunci când mă aud pe mine proclamând – Ești un sfânt, nu un păcătos!
Deci ce parte din noi păcătuiește dacă noi suntem de fapt sfinți, creștini?
Astăzi am să îți dau doar versiunea reală a faptului că suntem perfecți în Hristos, creații noi... SFINȚI... și totuși păcătuim. Ceea ce o să discutăm astăzi poate să fie deasemene studiat în profunzime datorită faptului că este fascinant!
Haideți să începem cu începutul. În primul rând, suntem oameni. Cum au fost oamenii creați? Dumnezeu a spus că ne-a creat după chipul Său (Geneza 1:26-27) Ce fel de ființă este Dumnezeu? Este trinitate – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Trei persoane în una singură – aceasta este trihotomia lui Dumnezeu.
Deci, dacă am fost creați după chipul lui Dumnezeu, care este deci trihotomia omului? Aceasta este explicația cea mai bună pe care am auzit-o vreodată: suntem duhuri, care au un suflet și care traiesc într-un trup. Acestea sunt cele trei părți din care este compus omul: Duh, Suflet și Trup.
Când Adam a mâncat din rodul pomului cunoștinței binelui și răului, Dumnezeu a spus că va muri, nu-i așa? Dar a murit Adam din punct de vedere fizic? Nu… dar Dumnezeu nu este mincinos… Adam a murit din punct de vedere spiritual în momentul în care nu L-a ascultat pe Dumnezeu. Deci, l-a început ai fost născut în linia duhului lui Adam. Din cauza aceasta erai mort în păcate încă din momentul în care te-ai născut (spiritual). Din acest motiv ai nevoie de Hristos pentru că ai nevoie de o nouă viață, un nou duh.
Suntem o creație nouă, perfectă în Hristos…
Deci, când L-ai acceptat pe Hristos, tu ai fost născut din nou din punct de vedere spiritual, ceea ce înseamnă că ai experimentat totul în Hristos, atât moartea (care a fost moartea ta față de păcat din punct de vedere spiritual) și învierea Lui (viața ta cea nouă în Hristos). Acum tu ești perfect, răscumpărat, pus de-o parte, sfințit, neprihănit, un SFÂNT – numai ești un păcătos! Punct. Sfârșitul povestirii. Ai fost justificat de viața Lui Isus care este în tine. (I Ioan 3:1, Romani 6:11, I Corinteni 1:30)
De aceea natura ta spirituală, care se află adânc înlăuntrul tău, este cine ești tu cu adevărat. Din cauza aceasta nu te simți bine atunci când păcătuiești... de aceea te simți vinovat atunci când diavolul te acuză spunându-ți că ”nu îi ești suficient pe placul lui Dumnezeu” pentru că adevărata ta natură este o parte din Dumnezeu tu ești un copil al lui Dumnezeu care dorește să îi fie pe plac Tatălui.
Dacă toate acestea sunt adevărate, de ce încă continuăm să păcătuim?
Așa cum am spus și mai înainte, tu ai un duh nou, dar acest duh nou are un suflet care este înlăuntrul trupului tău.
Haideți să definim cuvântul suflet: Intelectul tău, emoțiile tale și voința ta sunt stocate în sufletul tău. Inteligența ta, emoțiile tale și voința ta proprie. Deci cum dezvolți această parte din tine? Încă de la naștere tu găsești modalități prin care să-ți împlinești nevoile. Nu te simți iubit – plângi pentru a căpăta atenție… ca și adult această dorință care acum a crescut pentru atenție o vei îndeplini prin jucarea rolului de victimă. Sau poate mereu ai fost lăudat pentru reușitele tale în școală, apoi în liceu și în facultate deci ai devenit o personalitate de tip A condus de laudele altora. Și noi știm că există milioane de tipuri de personalitate sau emoții care determină atât felul în care vedem lumea și evenimentele care se desfășoară în jurul nostru și care ni se întâmplă cât și răspunsul nostru la ele.
Deci, în suflet se dă bătălia.
De fiecare dată când îi ”auzi” pe Pavel sau sfinții Noului Testament vorbind despre a devenii mai sfinți, sau să lucreze la mântuirea lor, ei nu vorbesc despre a face vreo lucrare care nu a fost făcută încă. Tu Ești deja sfințit, dar este în continuare o alegere zi de zi, moment de moment să recunoști adevărata ta identitate în Cristos – în locul identității pe care ai creat-o pentru tine, care se află în mintea ta (sufletul tău) .
Romani 7:14-25
Pavel explică aceasta foarte bine acestea, descriindu-ne mai întâi lupta lui personală în Romani 7:14-25… și apoi ne dă răspunsul la cum putem să ieșim învingători în această luptă.
Romani 7:14-16 - Pot anticipa răspunsul tău la următoarea întrebare: ”Știu că porunciile Domnului sunt spirituale, dar eu nu sunt. Nu este aceasta și experiența ta? ” DA. Sunt plin de mine însămi – de fapt, am petrecut foarte mult timp în închisoarea păcatului. Ce nu înțeleg despre mine însămi este că decid să fac un anumit lucru dar acționez în alt mod, făcând lucruri pe care le disprețuiesc în totalitate.
“Știu că Dumnezeu spune că eu sunt spiritual, dar evident nu sunt, pentru că încă continui să păcătuiesc… vreau să fac lucruri bune, dar ceea ce fac este opusul lor. Există o confuzie care vine din interiorul nostru atunci când încercăm să înțelegem o materie spirituală și divină cu inteligența noastră finită (adica mintea care este o parte a sufletului nostru) și acesată confuzie se agravează și mai mult de faptul că fiecare dintre noi avem o personalitate și o părere total diferită despre lume.
Deci, nu pot fii de încredere în a știi ce este cel mai bun pentru mine și să pun în practică, așa că devine foarte evident că porunciile Domnului sunt necesare.
Romani 7:17-20 - Dar am nevoie de ceva mai mult. Pentru că dacă știu legea dar totuși nu o pot ține și dacă puterea păcatului care este în mine mă face să-mi sabotez cele mai bune intenții, atunci cu siguranță am nevoie de ajutor. Realizez că nu am tot ce îmi trebuie. Pot să îmi doresc dar nu pot înfăptui; decid să nu fac rău, dar tot îl fac. Decizile mele, indiferent care sunt ele, nu au nici un rezultat în acțiunile mele. Ceva nu merge bine înlăuntrul meu și ocupă și mai mult spațiu din mine de fiecare dată.
Îmi place că Pavel încă o dată punctează faptul că, Da, lupta există... și Da, continuăm să eșuăm pentru că până la urmă suntem oameni. Dar oare este religia răspunsul pe care îl caut? Oare trebuie să avem mai multe porunci ale Domnului pentru a ne ține pe calea cea dreaptă? Nu... Pavel a spus: ”Am nevoie de altceva” Apoi el continuă în a defini lupta sufletului și apoi ne dă răspunsul – singurul lucru care ne poate ține departe de păcat...
Romani 7:21-23 - Se întâmplă atât de des încât este predictibil. În momentul în care aleg să fac ceva bun, păcatul este acela care mă împiedică cel mai des. Mă desfătez în porunciile Domnului, dar este foarte evident că nu tot ce este în mine se unește în această desfătare. Unele părți din mine sunt rebele dar pe ascuns și în momentul în care mă aștept mai puțin, ele se arată.
Aici lupta este definită atât de clar din nou. Eu, sufletul meu, eu, care cu adevărat mă desfătez în porunciile Domnului… dar este foarte evident că nu tot ce este în mine se unește în această desfătare. Încă mai am această carne, această personalitate, acest suflet care continuă să se împotrivească dorinței mele…
Romani 7:24 - Am încercat de toate dar nimic nu ajută. Nimic nu funcționează. Este oare cineva aici care ar putea să facă ceva pentru mine? Aceasta este adevărata întrebare, nu-I așa?
Așa cum a spus Steve McVey: ” Acest ciclul al motivației, al condamnării și al rededicării” mă vor conduce până la urmă la eșec și zdrobire…
Romani 7:25 - Răspunsul, ah, mulțumesc lui Dumnezeu, este că Isus Hristos poate și va face. El a venit și a acționat într-o viață plină de contradicții, o viață în care vreau să Îl slujesc pe Dumnezeu cu toată inima și mintea dar sunt tras înapoi și influențat de păcat în a face ceva total diferit.
Și acesta este răspunsul. Nu carnea noastră, nu inteligența noastră, nu efortul nostru propriu, nu scrâșnetul dinților noștri… ”hai, apleacă-te și fă ceva pentru Dumnezeu”… nimic din toate acestea nu funcționează. Apostolul Pavel nu a reușit și nici noi nu putem. Numai Isus poate câștiga această bătălie care se dă în suflet.
Deci, am văzut că suntem creați după imaginea lui Dumnezeu, din trei părți, duh, suflet și trup. Duhul nostru este neprihănit… sufletul nostru este personalitatea noastră, mintea, voința și emoțiile care se luptă împotriva naturii noastre neprihănite și trupul nostru este supus morții. Și am văzut și motivul pentru care păcătuim și aceasta este din cauza bătăliei care se dă între sufletul nostru (care se mai numește și ”eu” sau ”carne”) și duhul nostru, ceea ce suntem de fapt.
Acesta este răspunsul la întrebarea: ”Dacă toți creștinii sunt sfinți, de ce încă păcătuim?”
De asemenea, am văzut că răspunsul pentru a învinge păcatul și a trăi zi de zi cine ești Tu de fapt, este persona lui Isus Cristos. De fapt, Pavel continuă în Romani și ne spune cum putem să facem aceasta… prin a ignora efortul nostru propriu și a ne concentra pe Hristos. Haideți să urmărim aceasta în Romani 8:5-14:
Romani 8:5-8 - Aceia care cred că pot face toate acestea prin propriile puteri termină fiind obsedați în a-și măsura mușchii morali dar niciodată nu ajung să îi folosească în viața reală. Aceia care se încred în acțiunile lui Dumnezeu află că Duhul lui Dumnezeu este în ei – trăind și respirând Dumnezeu. A fii obsedat cu eu-l tău în aceste domenii rezultatul conduce la un drum înfundat; dar a ne pune toată atenția noastră la Dumnezeu va conduce într-o viață deschisă, spațioasă și liberă. A te concentra pe eu-l tău este opusul cu a te concentra pe Dumnezeu. Cel care este complet absobat de eu-l său, oricine ar fii el, îl ignoră pe Dumnezeu și termină în a se gândi mai mult la el decât la Dumnezeu. Această persoană ignoră cine este Dumnezeu și ce face El. Și lui Dumnezeu nu îi place să fie ignorat.
Romani 8:9-11 - Dar, dacă Dumnezeu însuși ar fii locuit în viața ta, ți-ar fii fost foarte greu să te gândești la altceva în afară de El. Cel care, bineînțeles, nu a primit această prezență invizibilă dar de necontestat al lui Dumnezeu, adică Duhul lui Hristos, nu ar știi despre ce vorbim acum. Dar cât despre tine, acela care l-ai primit în inima ta, acela în care El Își are locuința – chiar dacă încă ești limitat de păcat – tu experimentezi, de asemenea, viața pe care o trăiești la standardul lui Dumnezeu. Este adevărat, nu-i așa, că dacă Dumnezeul adevărat și prezent care L-a înviat pe Isus dintre cei morți se mișcă în viața ta, El va face aceelași lucru pe care L-a făcut în Hristos, te va aduce la viață împreună cu El? Când Dumnezeu trăiește și respiră în tine (și o face, la fel cum a făcut-o și în Hristos), tu ești eliberat de viața cea moartă. Cu Duhul Sfânt care locuiește în tine, trupul tău va fii la fel de viu ca a lui Hristos!
Romani 8:12-14 - Deci, nu vezi că noi nu datorăm nimic acestei vieții vechi care este definită de ”fă-totul-de-unul-singur”. Nu există nimic în ea pentru noi, absolut nimic. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este o îmormântare decentă și după aceea să ne continuăm viața cea nouă. Duhul Sfânt ne cheamă. Sunt lucruri noi de făcut și locuri noi de vizitat.
Deci, vestea cea bună este: Că Isus este singura persoană care a reușit… lasă-L pe Duhul Sfânt să locuiască prin El în tine… moment de moment în fiecare zi fără nici-o alunecare.
Toți am fost născuți în păcat… și am petrecut ceva timp dezvoltând niște obiceiuri păcătoase și o personalitate, care a făcut ca nevoile cărnii mele să mă țină departe de Dumnezeu… aceasta înainte ca să primesc viața Lui Cristos. Deci, încă avem aceste tipare vechi înaintea noastră. Dar, în opinia mea umilă, Hristos a avut o legătură unică cu Dumnezeu încă de la începutul vieții Lui pe acest pământ deci, El a știut dintodeauna și instinctiv cum să trăiască prin Duhul (doar presupun toate acestea datorită povestirilor Biblice ca aceea când Isus avea 12 ani și a stat în sinagogă înaintea preoților și cărturarilor și i-a uimit prin răspunsul dat de El la toate întrebările care îi erau puse). Toate acestea nu ne dă dreptul să afirmăm că El nu a fost om 100% și că nu a suferit aceelași ispite ca și noi. În mod sigur a făcut-o, doar că El a ales mereu să trăiască prin Duhul și să nu cedeze în fața acelor ispite.
Subscribe to:
Posts (Atom)
