LIBERI ÎN HARUL LUI DUMNEZEU

Ce înseamnă să fii liber în harul lui Dumnezeu? Un bărbat numit Mark a spus: "Practic, nu am fost învățat nimic altceva decât legalismul”. Unul dintre exemplele sale a fost acesta: “Mi s-a spus că duminica îmi este permis să arunc de câteva ori mingea la coș, dar că nu pot să joc o partidă întreagă de baschet.”

“Mark,” am răspuns, “Biblia învață că legea dă naștere păcat, și-ți voi spune ce-mi trece prin minte. Mă întreb dacă exemplul cu aruncatul la coș se aplică și unui joc
pe jumătate de teren sau doar unui teren de baschet întreg?! Dar cu unul-la-unul, cum rămâne?... aud o lege și imediat încep să caut portițe de scăpare!”

“Înțelegi la ce mă refer?” am continuat. “Este ca și cu fariseii din timpul lui Isus. Aveau legile lui Dumnezeu, dar acestea nu erau suficient de bune. Așa că au inventat alte câteva sute de legi ale lor. De exemplu, în acel timp, în ziua de sabat se putea
scuipa pe o piatră, dar nu puteai scuipa pe pământ pentru că se făcea lut, a face lut însemna muncă, și nu se putea munci în ziua de sabat". În Ioan 9, Isus a vindecat un orb scuipând pe pământ și punând noroiul acela pe ochii omului, învățându-l să se ducă și să se spele într-o anume scăldătoare. Cu siguranță că Domnul nu avea nevoie de tină – a vindecat multe alte persoane cu o simplă atingere sau cuvânt- astfel că deseori mă întrebam de ce a făcut asta. Apoi am descoperit interpretarea fariseilor referitor la a scuipa pe pământ ca fiind încălcarea sabatului. Acesta a fost răspunsul. Orbul a fost vindecat în ziua de sabat. După părerea mea, Isus a procedat astfel în mod intenţionat pentru a încălca legea fariseilor! Era un ghiont intenţionat la adresa nebuniei legalismului lor.

Ipocrizia acestor legaliști este în mod clar revelată prin reacția lor față de vindecarea acestui bărbat. S-au bucurat împreună cu acel om când acesta a putut să vadă pentru prima oară în viaţa lui? Nu. îl laudă pe Dumnezeu pentru minunea aceasta? Nu. Iau în considerare ceea ce Cristos reclama demonstrând autoritatea pe care o avea? Nu. Puţin le păsa de aceste lucruri.“Știm că Omul [Isus] acesta este un păcătos” (Ioan 9:24). Cum ştiau asta? Deoarece, conform tradiţiilor lor, El încălcase sabatul. Ei spuneau "Nu ne duce în confuzie cu fapte sau minuni. Suntem convinşi."

Nu este ridicol? Dar asta este exact ceea ce se întâmplă sub lege. Imediat începi să cauți portițe întrebându-te despre excepții, şi trebuie să începi să le faci din ce în ce mai complicate pentru a acoperi toate situaţiile posibile. Apoi, o dată ce ai construit acest sistem elaborat, eşti obligat să-l aperi împotriva oricărei provocări. La fel ca oricare alt factor, motivaţia celor care L-au omorât pe Isus a fost siguranţa serviciului.

Am consiliat la un moment dat o tânără numită Lisa, care avea o problemă unică. Mi-a spus că nu putea să meargă la cumpărături. Am întrebat-o de ce. “Am crescut într-un grup foarte strict unde nu ni se permitea niciodată să ascultăm muzică seculară” mi-a răspuns. “De fapt, ne spuneau că “ diavolul a inspirat toată muzica care nu vorbește despre Isus. Ne-au spus că vom merge în iad dacă ascultăm mult timp orice fel de muzică, la radio sau casete, așa că nu am ascultat niciodată.”
“Dar problema este...” a continuat ea, “...că în aproape toate magazinele se pune muzică. Zilele trecute am mers la un magazin de haine și se difuza postul de radio cu muzică pe jumătate country. Am început să transpir și m-am simțit atât de vinovată încât a trebuit să plec – deși acum știu că Dumnezeu nu este așa!”
Deși Lisa, o femeie de 28 de ani, a ajuns să-L cunoască cu adevărat pe Isus Cristos, într-un mod personal, îi era încă extrem de greu să dea la o parte acea stare de la început. Îți poți imagina? Să nu poți merge nici măcar la cumpărături din cauza sentimentelor intense de vinovăție? Asta e robie!

Când creștinii trăiesc sub lege, rezultatele sunt aceleași ca întotdeauna. Și nu contează dacă încerci să trăiești la înălțimea legilor lui Dumnezeu, a legilor făcute de oameni sau a standardelor auto-impuse. Rezultatul va fi teamă, vinovăție și sentimente de condamnare. Vei experimenta o incapacitate de a-L iubi pe Dumnezeu sau pe oameni. Cum poți iubi un Dumnezeu pentru care muncești ca să-L mulțumești, dar
niciodată nu poți? Iar atunci când simți în mod continuu vină și condamnare, cum poți fi bun și iertător cu alții? Când se pare că fac bine, îi invidiezi! Când eșuează, îi judeci. La urma urmei, de ce ar trebui să te eliberez din cârlig din moment ce
Dumnezeu mă lovește ori de câte ori o dau în bară? Aceasta este gândirea sub lege.

Fiind sub lege, nu experimentezi niciodată pace sau odihnă în viața creștină. De ce? Pentru că munca ta nu se termină niciodată. Rezultă într-o “neliniște spirituală”, în care cauți întotdeauna “ceva mai mult” care să-ți transforme viața creștină în realitate. Întotdeauna e după colț: la următorul seminar, în următoarea carte, în a găsi acea experiență spirituală – neodihnindu-te niciodată în Cristos, în El Însuși
care locuiește în tine, care deja a făcut totul, care ți-a dat deja tot ceea ce ai nevoie.

Este necesară o singură lege pentru a strica deplinătatea harului. Nu poți avea încredere în același timp și în ceea ce faci tu și în ceea ce Cristos a făcut!

Suntem copiii preaiubiți, acceptați, ai lui Dumnezeu, chemați să-L experimentăm pe Isus Cristos trăind în și prin noi în fiecare zi. Viața din belșug nu este “pie-in-the-sky” (o promisiune în cer, în timp ce continui să suferi în viața aceasta) sau o teorie nebuloasă. Este reală și este pentru noi, să ne-o însușim, dacă doar am crede. Să nu ne liniștim cu ceva mai puțin decât atât!

Bob George