"Fiind făcuţi liberi faţă de păcat, aţi devenit robi - slujitori ai dreptăţii. Fiind făcuţi liberi faţă de păcat, acum aveţi ca rod sfinţirea."- Romani 6:18,22.
"Dar acum am fost eliberaţi de Lege"- Romani 7:6.
"Legea Duhului de viaţă în Cristos Isus m-a eliberat de sub legea păcatului şi a morţii"- Romani 8:2.
Libertatea este considerată în Scripturi ca fiind cel mai mare privilegiu al copilului lui Dumnezeu. Nu există nimic în istorie pentru care naţiunile să facă sacrificii măreţe, ca pentru libertate. Sclavia este cea mai joasă condiţie în care omul se poate scufunda, pentru că în ea, el nu mai dispune de el însuşi. Libertatea este cea mai adâncă nevoie a naturii sale.
Atunci, a fi liber este condiţia în care orice se poate dezvolta potrivit legii naturii sale, care este în conformitate cu dispoziţia sa. Fără libertate nimic nu poate ajunge la ce îi este destinat sau nu poate deveni ceea ce ar trebui. Acest lucru este adevărat atât pentru animal cât şi pentru om, corporal şi spiritual. De aceea a ales Dumnezeu în Israel, răscumpărarea din sclavia Egiptului în libertatea glorioasă a poporului lui Dumnezeu, ca şi modelul veşnic de răscumpărare din sclavia păcatului, în libertatea copiilor lui Dumnezeu. (Exod 1:14; 4:23; 6:5; 20:2; Deut. 24:8) Bazat pe aceasta, Isus a spus pe pământ: "Dacă Fiul vă va face liberi, veţi fi cu adevărat liberi". Sfânta Scriptură ne învaţă să stăm fermi în libertatea cu care ne-a eliberat Cristos. O privire corectă asupra acestei libertăţi, deschide una dintre cele mai mari glorii ale vieţii pe care harul lui Dumnezeu le-a pregătit pentru noi. (Ioan 8:32,36; Gal. 4:21,31; 5:1)
În trei pasaje din Epistola către Romani, în care se tratează sfinţirea, se vorbeşte de trei ori despre o eliberare. Este eliberare de sub păcat în capitolul 6, eliberare de sub lege în capitolul 7, eliberare de sub legea păcatului în capitolul 8.
Eliberarea de păcat (Rom. 6:7,18,22). Păcatul este reprezentat ca puterea care domneşte peste om, sub care el este adus şi luat captiv şi care îl determină să fie sclavul răului.(Ioan 8:34; Rom. 7:14-23; 2Petru 2:19) Prin moartea lui Cristos şi în Cristos al credinciosului, care este una cu El, el este eliberat pe deplin de sub stăpânirea păcatului: deja nu mai are putere asupra lui. Dacă deci, el încă păcătuieşte, este pentru că, necunoscându-şi libertatea prin credinţă, încă permite păcatului să domnească asupra lui. Dar dacă, prin credinţă el acceptă pe deplin ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu confirmă, atunci păcatul nu mai are putere asupra lui: el iese victorios prin credinţa că este eliberat de sub păcat. (Rom.5:21; 6:12,14)
Apoi avem eliberare de sub lege. Aceasta ne conduce mai adânc în viaţa harului, decât eliberarea de sub păcat. Conform Scripturii, legea şi păcatul merg mereu împreună. " Puterea păcatului este legea." Legea nu face altceva decât să arate încălcarea ei mai mare. (Rom.4:15; 5:13,20; 7:13; 1Cor.15:56) Legea este semnul păcătoşeniei noastre, nu ne poate ajuta împotriva păcatului, dar cu cerinţele ei la o ascultare perfectă, ne dă iar, fără speranţă pe mâna puterii păcatului. Creştinul care nu discerne că a fost eliberat de sub lege, va rămâne totuşi întodeauna sub păcat.(Rom. 6:15; 7:5)
Cristos şi legea nu pot domni peste noi împreună: în orice efort pentru a împlini legea ca şi credincioşi, noi suntem luaţi captivi de păcat. (Rom. 7:5,23) Creştinul trebuie să ştie că este pe deplin eliberat de sub lege, de "tu trebuie" care este peste noi şi fără noi: atunci pentru prima dată el va şti ce înseamnă să fii eliberat de păcat.
Apoi este de asemenea şi eliberarea de sub puterea păcatului, eliberare actuală de sub puterea păcatului în membrele noastre. Ceea ce noi avem în Cristos, eliberare de sub păcat şi de sub lege, este însuşit pentru noi în interior de către Duhul Sfânt. "Legea Duhului vieţii lui Cristos m-a eliberat de sub puterea păcatului şi a morţii." Duhul Sfânt în noi, ia locul legii peste noi. "Dacă sunteţi conduşi de Duhul, nu sunteţi sub lege." A fi liber de sub lege nu este ceva extern, ci are loc în funcţie de măsura în care Duhul Sfânt obţine stăpânirea în noi şi ne conduce. " Acolo unde este Duhul Domnului este libertate." După cum legea Duhului domneşte în noi, noi suntem făcuţi liberi de sub lege, de sub legea păcatului. Noi suntem apoi liberi să facem ceea ce noi, ca şi copii ai lui Dumnezeu, am face cu dragă inimă, liberi pentru a-L sluji pe Dumnezeu. (2Cor. 3:17; Gal 5:18)
Liber exprimă condiţia în care nimic nu mă împiedică în a fi ceea ce aş fi şi ce ar trebui sa fiu. Cu alte cuvinte, liber înseamnă să fii capabil să faci ce ai face. Puterea păcatului asupra noastră, puterea legii împotriva noastră şi puterea legii păcatului în noi ne împiedică. Dar acel care stă în libertatea Duhului Sfânt, acela este cu adevărat liber, nimic nu-l poate preveni sau împiedica din a fi ceea ce ar fi şi ce ar trebui să fie. La fel cum natura unui copac este sa crească în sus şi, de asemenea, creşte pe măsură ce acesta este liber de orice obstacole, aşa un copil a lui Dumnezeu creşte spre ce ar trebui şi va fi aşa. Şi după cum Duhul Sfânt îl conduce în această libertate, acolo izvorăşte conştiinţa plină de bucurie a puterii lui pentru viaţa de credinţă. El strigă bucuros: "Pot totul în Cristos care mă întăreşte." " Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne poartă totdeauna în carul Lui de biruinţă." Fiul lui Dumnezeu, uns cu Duhul lui Dumnezeu ca să anunţe eliberarea celor captivi, m-a făcut şi pe mine liber. Lasă ca Duhul vieţii în Tine, Doamne, să mă facă liber de sub legea păcatului şi a morţii. Eu sunt răscumpăratul Tău. O, lasă-mă să trăiesc ca şi eliberatul Tău, care nu este împiedicat de nimic pentru a Te sluji. Amin.
1. Libertatea creştinului se extinde în toate domeniile vieţii lui. El este liber faţă de instituţii şi învăţături ale oamenilor. "Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ: nu deveniţi acum robi ai oamenilor." (1Cor. 7:23; Col. 2:20) El este liber în raport cu lumea, şi în a folosi ceea ce-i dă Dumnezeu: el are puterea să posede sau să renunţe la ce primeşte, să se bucure sau să sacrifice.
2. Această libertate nu este fără o lege. Noi suntem liberi de sub păcat şi de sub lege pentru a-L sluji pe Dumnezeu în Duh. Noi nu sunem sub lege, dar ne dăm pe noi înşine, cu o alegere liberă, Aceluia care ne-a iubit. (Rom. 6:18; Gal. 5:13; 1Petru 2:16) Nu sub lege, dar nici fără lege; ci în lege; o nouă şi o mai înaltă lege, "legea Duhului de viaţă", "legea libertăţii", ‚legea scrisă în inimile noastre, este modelul şi regula noastră. (1Cor. 9:21...) În acest ultim pasaj traducerea ar trebui să fie ‚"legaţi de Cristos printr-o lege".
3. Această libertate subzistă din şi în Cuvânt: cu cât mai mult locuieşte Cuvântul în mine, şi adevărul locuieşte în mine, cu atât devin mai liber. (Ioan 8:31,32,36)
4. Libertatea se manifestă pe ea însăşi în dragoste. Sunt liber faţă de lege, faţă de oameni, faţă de instituţii, pentru a mă putea da acum, ca şi Cristos, pe mine însumi pentru alţii.( Rom. 14:13,21; Gal. 5:13; 6:1)
5. Această libertate glorioasă de a-L sluji pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru în dragoste, este un lucru spiritual. Noi nu putem nicidecum să ne-o însuşim sau să o atragem către noi în vreun fel. O putem cunoaşte doar printr-o viaţă în Duhul Sfânt. "Acolo unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." "Dacă sunteţi conduşi de Duhul, nu mai sunteţi sub lege." Este Duhul Sfânt Cel care eliberează. Să-I cedăm Lui pentru a ne introduce în această libertate glorioasă şi eficace a copiiilor lui Dumnezeu. Duhul vieţii în Cristos Isus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii.’
Andrew Murray